"Ce ușor te desparți de cer și ce greu de oameni! Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toți oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit și i-am urât? Când faci bilanțul , întelegi prea bine că n-ai întâlnit pe nimeni niciodată, că iubirile și prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuți, singur.... Golul acela cumplit ce te apucă în mijlocul oamenilor și pe care nici unul nu-l poate bănui și descifra și care te înăbușe în indescifrabilul soartei tale! Ai vrea să te duci undeva . Dar unde? Înspre ce nicăieri ? Căci n-ai niciodată încotro să te duci. Viața este o fundătură, nici măcar un deșert..."
Emil Cioran



















