fragmente din umbre

pe trupul meu încleștate.

Ți-e rece și fruntea, și coasta, și lumea...

iar sub tine, trupul meu arde.

Ți-e rece și pulsul, și inima, și totu'...

și-atât de rar mai bate.

Și simt că-nnebunesc când văd că un foc în mine arde.

Și e îngheț deplin pe buzele mele-nflăcărate,

și tremur sub tine-n delir,

dar inima încă-mi mai bate...

nu ne-am dat seama că narcisele înfloriseră deja în grădina mamei, iar greierii tremurau înșirați în iarba greoaie din spatele casei

și pentru un moment, timpul stătea de veghe

dar s-a răcit tot așteptând,

cândva, în pas grăbit, veneai la mine

acum la ea ajungi râzând…

și-am lăsat să se așeze tăcerea...

și s-a așezat

atât de apăsat

încât a răsturnat

și masa, și ceaiul

și am privit cum ai plecat

și cu tine ai luat

și fața de masă, și ceașca

și iubirea

S-a răcit..

Și ceaiul, și toamna, și noi,

Și buzele tale-nfierbântate,

Și tot ce-a rămas acum între noi

Când pășim

Când ne privim

Când ne certăm

Când ne-mpăcăm

Când suferim