Discutius

2016-04-12 Am dat deunăzi peste un articol al D.lui Adrian Papahagi, care mi s-a părut atât de îngust și habotnic încât mi s-a părut ca merita un răspuns. Eu am găsit articolul pe Facebook, dar mi s-a părut ca subiectul merita un tratament mai amplu. Redau in întregime textul original ca sa-l pot comenta.

[Adrian Papahagi] „Ce urmărește secularismul progresist încercând să distrugă familia și Biserica prin relativizare, pervertire și marginalizare? Pun o întrebare teologică retorică, la care creștinii au deja răspuns, dar și o întrebare pur politică, deloc retorică.

Politic, rezultatul, dacă nu scopul declarat, este eliminarea corpurilor intermediare dintre om și Stat. Scriu om cu litere mici și Stat cu majusculă, fiindcă omul devine tot mai singur și mai mic în fața Statului tot mai puternic și mai mare.

Familia, unită prin sânge (adică prin ceva organic, indisolubil, nu contractualist convențional) este prima formă de comunitate umană. Cea mai mică și totodată cea mai puternică. Nașterea de copii în căsătoria binecuvântată de Hristos (Mat. 19) și de Biserică, în virtutea firescului și al libertății, transcende o simplă căsătorie civilă, adică un act cu aceeași valoare ca împrumutul la bancă sau contractul de muncă. Legătura pe care copilul o face între tatăl și mama sa nu e comparabilă cu efectele unui contract civil. Dar modernitatea progresistă urăște tot ce este organic și neconvențional, tot ce este înnăscut și natural. Pentru ideologii ei, totul este convenție și construct, nimic nu este natural (deși, firește, sunt cei mai mari apărători ai naturii – până vine vorba de natura umană).

La scară mult mai mare decât familia, comunitatea religioasă concurează ordinea socială impusă de Stat. Ea e paralelă și are ordinea ei, valorile ei morale, autoritățile ei, care transcend Statul prin vechime și demnitate. Organizați capilar în parohii, din cel mai mic cătun până la biserici naționale și la Biserica universală, credincioșii interpun între libertatea lor și pretenția controlatoare a statului (care îi fișează, îi numerotează, îi impozitează, îi amendează și îi arestează) o autoritate morală superioară. Dar Statul e un stăpân gelos: se vrea singura instanță normativă, nu doar în ordine administrativă, ci și morală, culturală, educativă. În timp ce Hristos a dat cezarului ce era al cezarului, noul cezar vrea totul pentru sine.

Cei care, liberali crezându-se, sapă zi de zi la temeliile familiei naturale și ale Bisericii nu realizează că dărâmă ultimele ziduri care protejează omul de Statul atotcontrolator. Demolatorii tradiției nu eliberează omul, ci îl livrează – gol, singur și neputincios – Leviatanului hămesit.

Fără legături de familie, fără comunitate protectoare, omul devine o simplă rotiță într-o mașinărie socială tot mai impersonală și dezumanizată, în care un funcționar cu program fix poate decide oricând să-i confiște copiii.

Rezistența la relativizarea până la anihilare semantică a noțiunii de familie și la tentativele tot mai agresive de a scoate complet Biserica din spațiul public nu este o formă de obscurantism, ci lupta pentru libertate și pentru umanitate.

Falsul umanism maschează rânjetul neomenesc al Leviatanului; falsul liberalism ascunde cea mai sinistră tiranie, care nu se mai limitează la politic și financiar, ci prin social pătrunde adânc în personal. Lupta se dă, în ultimă instanță, pentru ființa și sufletul omului.”

---

Citind indignarea D.lui Papahagi, am putea sa ne imaginam ca el reacționează la un iminent proiect de lege care ar proclama interzicerea creștinismului și a căsătoriei in aceeași lovitura. De aceasta nefiind vorba, urmează ca Dl. Papahagi folosește logica defecta și retorica ieftina: o sperietoare („straw man”) cu care sa se lupte ca sa para mai bine întemeiate argumentele domniei sale.

Secularismul este școala de gândire care caută sa separe religia de stat, nu (după cum sugerează Dl. Papahagi) sa distrugă religia, necum familia. Pentru context, menționăm ca religia este separata de stat in toate societățile democratice contemporane – chiar și in Romania. Cu toate acestea, familia continua sa existe și sa prospere, așa cum poate constata oricine vizitează un parc într-un sfârșit de săptămâna.

Daca nu se preconizează interzicerea totala a formarii de familii, de ce se agita Dl. Papahagi? Dumnealui nu spune, dar indignările după acest tipar sunt destul de comune, așa încât vom încerca sa-i răspundem „indignatului mediu”. (Putem răspunde și mai precis dacă domnia sa se hotărăște sa precizeze ce-l roade.)

Presupunem așadar ca Dl. Papahagi se opune parteneriatului civil și căsătoriei intre persoane de același sex. Chiar așa fiind, nu e deloc clar pe ce baze se poate susține o asemenea opoziție. Căsătoriile intre persoane de același sex sunt legale in multe tari occidentale [1], și exista deja o practica si istorie a acestei instituții care permite sa constatam avantajele pe care le aduce celor pe care ii cuprinde, și absenta efectelor negative asupra restului populației [2]. Nu e deloc evident ce pierde Dl. Papahagi dacă vecinii lui de la etajul superior sunt de același sex, căsătoriți, și cresc doi copii voioși. Observam ca Dl. Papahagi se agață de o formalitate („au hârtie de la popa?”) și nu de spiritul instituției: acești oameni se iubesc? Se respecta și se sprijină unul/a pe altul/a? Aceasta uniune aduce pace? Alunga singurătatea, reduce izolarea?

De la început, punctul de vedere al D.lui Papahagi își arata îngustimea: copiii se nasc „în căsătoria binecuvântată de Hristos”, iar căsătoria civila are „aceeași valoare cu împrumutul la banca”. Nu e clar deloc ce trebuie sa facă cetățenii romani care nu sunt creștini, pentru a ajunge la aceeași demnitate umana ca și dreptcredincioșii. Se creează așadar doua categorii diferite de oameni, despărțiți de o formalitate arbitrara, judecător fiind unul Adrian Papahagi (Mat. 7:1). Cat despre „împrumutul de la banca” – bine ar fi dacă am avea in societate un mecanism prin care sa ne asiguram ca un contract de căsătorie (tradițional, civil sau de același sex) este executat la parametri (pace, buna înțelegere, întrajutorare și respect reciproc), așa cum avem pentru împrumutul de la banca! Din păcate, cu sau fără stampila de la popa, beneficiile unei căsătorii sunt fără garanție, și depind mai mult de caracterul si valorile partenerilor decât de formalitatea contractului.

Dl. Papahagi afirma (fără autoritate; dacă excludem pogorârea harului) ca „legătura pe care copilul o face între tatăl și mama sa nu e comparabilă cu efectele unui contract civil”. Rezultatele studiilor științifice asupra uniunilor de același sex arata ca acestea au aceleași efecte asupra creșterii copiilor ca și căsătoriile tradiționale [2].

Nimeni nu neaga beneficiile psihologice și sociale ale unei familii biologice tradiționale, cu atâta timp cat sunt îndeplinite și condițiile de calitate a relației dintre soți: respectul și ajutorul reciproc. Nimeni nu încearcă sa descurajeze doi parteneri de sex opus de la căsătorie. Altceva încearcă sa facă secularismul progresiv.

Secularismul restaurează demnitatea celor pe care intoleranta religioasa ii stigmatizează, ii exclude și ii izolează. Umanismul constata ca valoarea umana decurge din caracterul individului și din capacitatea lui de a contribui in societate, nu de la aderarea nominala la o superstiție standardizata.

Umanismul nu caută sa elimine religia, dar caută sa elimine poziția privilegiata și nemeritata pe care încearcă sa o păstreze religia in societate. Preceptele pozitive ale religiei sunt deja preluate in întregime de normele legale și de morala medie. Nu exista nici un motiv pentru care sa se presupunem ca „omul nominal religios e mai moral decât cel nereligios”. Nu exista nici o justificare pentru subvenționarea cultelor de la bugetul statului, sau pentru predarea religiei in școli. Nu exista nici un monopol al religiei pe definirea căsătoriei. Nu exista nici o superioritate morala a religiei sau a bisericii fata de restul societății. Exista oameni morali și oameni imorali, oameni care fac bine și oameni care fac rău – și de multe ori, cei care fac rău pot invoca autoritatea unui verset obscur sau ambiguu dintr-o carte religioasa produsa de o societate de mult dispărută [6].

Umanismul nu interzice nici unui individ exercitarea propriei conștiințe religioase, dar oprește impunerea acestei conștiințe asupra altora.

Afirmațiile privind rolul comunității religioase ca fiind un intermediar intre individ și statul opresiv aproape ca nu merita comentariu. Biserica este într-adevăr mai veche decât statul, dar era, pana nu de mult, la fel de opresiva. Colecta taxe, deținea domenii vaste, aplica pedepse, cenzura informația și cercetarea științifica, etc. Statul modern, ca instrument colectiv de autoguvernare, răspunde nevoii de inclusivitate, de apărare a drepturilor minorităților și a diversității de opinii. Statul modern și democratic răspunde mai repede schimbărilor sociale și e mai bine echipat pentru a reacționa la ultimele descoperiri in științele exacte și cele sociale, precum și la evoluția normelor morale medii. Statul modern democratic aparține prin definiție tutor cetățenilor pe care ii unește in garantarea drepturilor și exercitarea obligațiilor, spre deosebire de efectul sectar al convingerilor religioase.

In fine, D.le Papahagi, statul modern nu îl arde pe Giordano Bruno, nu cochetează cu mișcarea legionara, nu închide ochii la exterminarea celor de alta credința, nu îl chinuie pe Alan Turing și nu ii condamna pe tinerii de la Colectiv. Va promit ca nu voi face nimic ca sa va împiedic sa mergeți la biserica atâta timp cat aceasta își ia mâinile de pe instituțiile statului.

Eu propun sa facem pace și sa ne vedem de inamicul comun: corupția și incompetenta clasei politice contemporane, care nu fac decât sa reflecte calitatea electorului mediu și a conștiinței sale sociale și politice.

Discutius, cetățean

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Same-sex_marriage

[2] https://psmag.com/the-science-supporting-same-sex-marriage-6e8832bff79

[Matei 7:1] https://www.biblegateway.com/passage/?search=Matei+7%3A1-5&version=NTLR

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Giordano_Bruno

[4] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rela-ia-controversat-bisericii-ortodoxe-rom-ne-mi-carea-legionar

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing

[6] https://biblia.resursecrestine.ro/exodul/21