Cipprian

"Un bărbat din India avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât.

Un vas era crăpat, iar celalalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasã, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: bărbatul aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de aşa zisă nereusită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi bărbatului lângă izvor:

           - Mă simt atât de ruşinat pentru că această crăpăturã face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!

Bărbatul a zâmbit.

           - Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău si am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii şi în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”