Un Crestin Nou

Chiar și în mijlocul perioadelor lungi și al circumstanțelor dificile, Dumnezeu ne cheamă să venim la El. Iar una dintre cele mai bune căi de a ne apropia de El este să petrecem timp în Cuvântul Lui. Cuvintele Lui ne aliniază inimile cu adevărul biblic și ne amintesc de credincioșia Lui.

Iată, deci, cinci pași pe care îi poți parcurge chiar acum, și care te vor ajuta să te oprești, să te odihnești și să îți pui nădejdea în Dumnezeu în fiecare zi.

Pregătește-ți inima

„Tu ești adăpostul și scutul meu; îmi pun speranța în Cuvântul Tău.” (Psalmii 119:114 NTR).

Începe-ți timpul de părtășie recitând acest verset, apoi scrie care sunt frământările și îngrijorările tale. Imaginează-ți că pui într-o cutie tot ce încearcă să îți acapareze gândurile și că îi dai mai apoi lui Dumnezeu cutia.

Cere-I Lui Dumnezeu să îți vorbească

Înainte de a începe să te adâncești în citirea Scripturii, cere-I Lui Dumnezeu să te ajute să înțelegi Cuvântul Lui și să îți arate cum să aplici în mod corect Scriptura în viața ta. El promite că ne dă înțelepciunea Lui atunci când o cerem.

Studiază pasajul

Când a fost scris pasajul? Cui i se adresa? Care este tema principală? Există cuvinte sau sintagme care se repetă (dacă da, care e motivul)? Ce îți descoperă pasajul despre Dumnezeu și oameni?

Citește pasajul de mai multe ori, adresând de fiecare dată o întrebare diferită. Acordă o atenție deosebită expresiilor sau ideilor care continuă să îți atragă privirea.

Rezumă pasajul

Petrece câteva minute cerându-i lui Dumnezeu să îți reveleze adevăruri din Cuvântul Lui, apoi notează 1-3 idei importante. Aceasta te va ajuta să meditezi mai profund la ceea ce Dumnezeu îți descoperă.

Pune în practică

Scrie 2-3 modalități în care dorești să aplici în mod practic ceea ce ai studiat, iar apoi verifică-ți cu regularitate progresul. Poți chiar să folosești Aplicația Biblia pentru a-ți transforma obiectivele în rugăciuni și pentru a primi notificări care să îți amintească să te rogi!

Porți o povară incredibil de grea? Încerci să gestionezi o încărcătură imensă de unul singur? Există răni și griji ce îți îngreunează sufletul?

Nu trebuie să fie așa …

Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră și învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

Matei ‭11:28-30‬ ‭VDC

Isus nu ne-a spus ca să venim la El și să nu facem nimic. El nu-ți cere ca să renunți la locul tău de muncă și să-ți abandonezi viața ca să te muți pe o insulă pustie. Aceasta nu este o chemare de a fi în repaus, ci o invitație pentru a te odihni - și de a lucra din odihnă.

Un jug este un instrument folosit pentru a uni două animale pentru un scop precum munca la o fermă - pentru a ara un câmp sau pentru a trage o încărcătură grea. Ca întotdeauna, doi sunt mai puternici decât unul singur.

Mențiunea lui Isus despre plug sugerează că încă mai este muncă de făcut, dar nu trebuie să o facem de unul singur.

Ai un Mântuitor care este smerit și blând, a cărui compasiune este adâncă și a cărui iubire este largă. El este atât de nebun după tine încât a părăsit slava cerească și a devenit om ca să sufere și să moară - pentru ca tu să trăiești.

Trebuie să ne apropiem de Cel care a purtat cea mai mare povară dintre toate - păcatul și rebeliunea lumii. Acel care a cucerit moartea și a înfrânt mormântul va răscumpăra în cele din urmă toate lucrurile … o dată pentru totdeauna.

Dumnezeu dorește ca noi să ne apropiem, să pășim alături de El, să ne sprijinim în harul Său. De ce? Pentru că prosperăm atunci când trăim și lucrăm dintr-un loc de odihnă autentic.

El te cheamă ca să vii. Vei accepta invitația Lui? Dacă nu ești sigur de unde să începi, cere-I pur și simplu ajutorul.

Nu mult după învierea lui Isus, ucenicii Săi s-au ascuns într-o cameră încuiată, temându-se că aceiași oameni care l-au răstignit pe Isus vor veni să-i aresteze. În mijlocul circumstanțelor lor înspăimântătoare, Isus se arată în mijlocul lor, rostind cuvinte de pace.

Dar El nu se oprește aici.

El le spune apoi ucenicilor că îi trimite în lume. Aceasta înseamnă că vor trebui să părăsească siguranța camerei încuiate. Dar, deși viitorul lor este nesigur, ei sunt cunoscuți de Cel care deține viitorul. Așadar, oriunde ar merge și orice ar întâlni, cuvintele lui Isus vor rămâne adevărate: pacea va fi cu ei.

Și Isus continuă să ne ofere aceeași pace.

Cu toții vom întâmpina greutăți și dificultăți. Cu toții vom trece prin perioade în care vom îndura dureri intense cauzate de relații dificile, economii în declin și crize de sănătate.

Dar pacea lui Dumnezeu nu se bazează pe sentimentele sau circumstanțele noastre, de aceea este ceva ce putem experimenta în mod constant.

Pacea lui Dumnezeu se simte uneori ca o stare de calm în mijlocul unei situații anxioase sau ca o speranță în ciuda unui diagnostic descurajator. Poate părea o bucurie inexplicabilă sau un sentiment de neclintit că, indiferent de ce se întâmplă, Dumnezeu este încă la control.

Când lumea noastră este tulburată, sau medicul ne dă vești alarmante, sau știrile sunt îngrozitoare, pacea lui Dumnezeu ne permite să mergem înainte cu încredere că Cel care ne dă pacea merge cu noi. Isus s-ar putea să nu ne scoată din situații dificile, dar El ne va ajuta întotdeauna să trecem prin ele.

Presiunile din exterior nu au puterea de a ne lua pacea perfectă a lui Dumnezeu, care ne este dată prin Isus, Mântuitorul nostru.

Vechiul Testament relatează multe momente în care Dumnezeu a purtat de grijă poporului Său. Dar o relatare puternică a măreției lui Dumnezeu se găsește în Psalmul 105. Acest psalm se concentrează asupra evenimentelor care se găsesc în cartea Exodului, iar închinătorii au fost încurajați să își amintească de credincioșia lui Dumnezeu și să își arate recunoștința pentru ceea ce a făcut El. Și, deși toate cele 45 de versete merită să fie studiate, hai să analizăm mai îndeaproape versetul care dă tonul Psalmului și cele patru moduri în care ne invită la închinare...

„Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!

Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!”

Psalmul 105:1

Cugetă la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine.

Mulțumirea vine din recunoașterea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Așadar, pentru a da dovadă de recunoștință, trebuie să identificăm modul în care Dumnezeu a fost la lucru în circumstanțele noastre din trecut. Când facem acest lucru, putem recunoaște credincioșia lui Dumnezeu și ne putem închina cu adevărat Lui.

Mulțumește-I lui Dumnezeu

În Psalmul 105:1, termenul „a mulțumi” provine din cuvântul ebraic yadah, care înseamnă „a venera sau a se închina”. Pentru a venera pe cineva, trebuie să respecți identitatea acestuia. A da mulțumiri este un act continuu de închinare care implică recunoașterea persoanei care este Dumnezeu și oferirea recunoștinței față de El pentru tot ceea ce a făcut.

Laudă-L pe Dumnezeu

Expresia, care este adesea tradusă prin „cheamă Numele Său”, era folosită în închinarea de grup pentru a-i încuraja pe oameni să-L caute pe Domnul.

Numele lui Dumnezeu poartă autoritate și putere și este mai presus de toate celelalte nume, iar noi proclamăm măreția lui Dumnezeu atunci când chemăm numele Său. Atunci când chemăm numele lui Dumnezeu, înțelegem mai bine cine este El; iar acest lucru ne poate încuraja să-L lăudăm și mai mult.

Spune tuturor

Dumnezeu vrea ca toată lumea să-L cunoască personal, iar noi suntem mijloace prin care oamenii să-L găsească atunci când proclamăm măreția Sa. Atunci când oamenii descoperă ce a făcut Dumnezeu pentru noi, acest lucru îi poate inspira să-L caute pe Dumnezeu pentru ei înșiși și să descopere dragostea Lui pentru ei.

Isaia 53 este un capitol uimitor din Biblie – în ceea ce acum este denumit „Vechiul Testament”.

Cu aproximativ 700 de ani înainte ca Isus să vină pe pământ, Isaia a profețit despre un slujitor care suferă, care va fi și el, cumva și într-un fel, înălțat. Un Mântuitor care vine, un viitor Răscumpărător, mult așteptatul Mesia — a cărui moarte avea să aducă în cele din urmă viață.

O parte din Isaia 53 spune aceasta:

„Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați.”

Isaia 53:5 NTR

Deci, cine era omul acesta care va fi străpuns, zdrobit și rănit din cauza păcatelor altuia? A cui pedeapsă nemeritată va fi catalizatorul vindecării? A cui viață va fi dată ca jertfă – pentru ca alții să trăiască?

Isus Hristos nu numai că se potrivește descrierii slujitorului care suferă și care a plătit prețul suprem pentru a-și răscumpăra poporul înapoi, a-i răscumpăra și a-i elibera – El se potrivește și cu descrierea multor alte profeții inspirate despre izbăvitorul promis al națiunii evreiești…

Mesia a fost profețit ca fiind descendent al lui David (Isaia 9:7) și va fi născut dintr-o fecioară (Isaia 7:14) în Betleem (Mica 5:2). El va face minuni uimitoare (Isaia 35:5-6). Deși nevinovat (Isaia 53:8), El va fi trădat de un prieten apropiat (Psalmul 41:9), bătut și scuipat (Isaia 50:6), străpuns în mâini și picioare (Psalmul 22:16) și în cele din urmă ucis (Daniel 9:26). Dar pentru că El va mijloci pentru răzvrătiți (Isaia 53:12), mulți vor fi socotiți neprihăniți (Isaia 53:11).

Așa cum un soldat și-ar da viața pentru compatrioții săi, Isus Și-a dat viața pentru lume.