#tutun

Își dorea atenția lui doar pentru ea. Și era de înțeles. Atenția lui avea un gust cald și limpede. Vesel și proaspăt. Era ca o gură de aer răcoros intr-o zi de August. Avea o sclipire de albastru și verde și viață. Era greu să nu ți-o dorești. În atenția lui te puteai înveli ca într-o pătură fină într-o zi de Noiembrie în fața focului. Avea miros de tutun și de cedru. Gustul nu pot decât să mi-l imaginez. Probabil a cafea. Poate a condimente. Cuișoare și ceva nedefinit dar tentant, afrodiziac. Era greu să concurezi pentru acea atenție. Și era greu să nu o faci. Era greu să-l vezi cum pleacă acasă cu altcineva, dar era greu și să-ți dorești să rămână. Era greu că l-ai cunoscut, dar e greu și să-ți imaginezi că nu l-ai mai putea vedea. E un fel de roșu în el care atrage albastrul tău.