#poate

Cum trec prin noi, amintirile

Acum parcă se schimbă, rolurile

Timpul trece atât de greu,

Pielea ta suavă, macină mereu

Privirea ta angelică,

Mă dă pe spate, cutremurător

Cum știi să schimbi orice, decor

O secundă, focul arde

E atât de bine aici,

Nu mă lăsa de mână,

Buzele tale îmi dau fiori,

Bătăile inimii, zac în noi

Trecem peste toate,

Nu ne uităm înapoi

Singura judecată, e între noi

Aici și acum, se va întâmpla

Un moment de-o viață

Nu-l vei regreta.

Ce imi demonstrezi stand cu "x" si "y" in acelasi timp? Poate e si "z"..

Daca incerc sa discutam cu calm, e in zadar. Ma simt de parca as vorbi cu un perete. Tot ce ne aduc "discutiile" noastre in care eu vorbesc, iar tu taci sau ne certăm si tipam sunt doar o gramada de nervi si durere.

Sigur pe tine nu te doare la fel de mult cat ma doare pe mine. Dar, eu poate inca te mai iubesc, poate te mai iubesc la infinit, poate inca tin la tine, dar stiu ca nu mai conteaza. Pentru tine, a fost ceva trecator. Ai trecut atat de repede peste acel "NOI".. Nu esti in depresie, nu pleci cu noaptea in cap pe strazi, încercând sa te calmezi, dar mai rău plangi, nu ai simtit durerea aia imensa in suflet, nu ai alergat in frig in miez de noapte, simtindu-ti sufletul greu si inima inghetata, dupa atatea bandaje si cutite.

Totul e in zadar. Mi-ai luat si fericire, si iubire. Nu mai are rost. Cum poate nu mai am nici eu. Pentru tine, clar nu mai am rost sau importantă. Asta se vede din comportamentul tau. Poate uneori, aveam nevoie de acea imbratisare, de acel pupic, sarut..

Voi fi bine. Am fost si sunt. Si e ironic, tot au nevoie de mine unii prieteni şi eu sunt acolo, deşi majoritatea nu au fost pentru mine cand am simtit ca totul s-a prabusit in jurul meu. Altii alearga spre mine cerandu-mi o imbratisare si sa le spun ca totul va fi bine. Desi sunt rece ca gheata, in acea imbratisare a mea a mai ramas putina caldura.. Sper sa le incalzeasca macar sufletul altor persoane, daca pe mine nu mai are ce ma încălzi sau salva.