#piele

era vorba de cearșafuri reci și de felul în care înghițeam în sec, plină de dorințe cerând aer. De felul în care te strângeam în pumni și de cum îți încălzeai palmele pe trupul meu, precum un pianist care-și mulează atent dorința sunetului pe clape. de felul în care-mi zâmbeai și mă îndemnai să-i jur cerului cu pumnii strânși c-am să încerc să-ți păstrez această formă a buzelor cu o rezistență eroică indiferent de context. Să îngenunchez pe oricine ar încerca să deranjeze armonia culorilor tale și a aroganței dubioase  pe care le porți cu atâta ușurință. De parcă ar fi ceva firesc. în definitiv, era vorba despre tine. Și oarecum despre mine. Despre cum mă făceai să mă simt în preajma pașilor tăi, despre cum tremura de fiecare dată când îmi atingeai orice colțișor de piele....despre privirile de la început, pline de subînțelese; despre ochii tăi și despre pielea mea. Atât.

Vreau să îi simt pielea catifelată, să o aud cum oftează atunci când șoldul meu se împinge în ea. Vreau să îi dau capul pe spate până când gâtul ei este dezgolit. Vreau să îmi trec degetele prin părul ei până când începe să gâfâie. Vreau să o fac să plângă, ca apoi să îi sărut lacrimile. Și apoi, vreau să o sărut, să o devorez, să îi transmit toate lucrurile pe care nu le poate înțelege.