nuanță de albastru
se naște în mine o durere. se naște în mine un timp pierdut în viitor. sălbatică nuanță de albastru mă asuprești cu al tău dor. iar dorul tău îmi pare verde, mă leagănă și mă îmbie la necaz, cu vocea lui mă arde-n flăcări cu vocea lui îmi cântă haz. și cad prea dur pentru o artă, precum meteorit, cad din atmosferă, precum meteorit, ard în sfera ta. mă zvârcolesc, precum șarpele în flăcări și urlu spre neantul dur, degerat în nea. răzbunătoare nuanță de albastru mă leagăn beat în viitoarea ta uitare, prea dură nuanță de albastru, etern acasă mă plimb pe-a ta cărare.













