Amandoi se ascundeau în spatele unui zid construit pe baza minciunilor, a orgoliului și a prejudecăților.  Niciunul nu a avut curajul să spună "Îmi e dor" de teamă că celălalt l-ar fi auzit.  Niciunul nu a îndrăznit să facă un pas înapoi de teama de a se întoarce în trecut.  Niciunul nu a putut să-l privească în ochi pe celălalt știind că, slab fiind, s-ar întoarce în bratele lui.  Niciunul nu a mai îndrăznit să zboare după ce s-au prăbușit împreună. Niciunul nu a arătat că i-ar păsa. Niciunul nu s-a îndurat să dea un mesaj luni bune.  Niciunul nu a mai simțit altceva mult timp. Dar niciunul nu renunța.  Însă amândoi simțiseră.  Amândoi au participat la acel sărut.  Amândoi își duceau dorul.  Amândoi se priveau pe furis.  Amândoi sufereau, dar niciunul nu vorbea.  Amândoi iubeau, dar niciunul nu recunoștea. Amândoi așteptau să fie fericiți unul fără celălalt și, ei bine...încă așteaptă.  Când vor înțelege amândoi că niciunul nu poate exista fără celălalt?