#hartii

Ea l-a iubit atât de mult

Încât a renunțat

La mii de perechi de ochi

M-ai lăsat să plec

Pe un alt drum,

Altul

Decât al tău

Cum ar trebui să mă descurc

Fără tine?

Ochii tăi,

Gura ta,

Părul tău.

Harta mea,

Îmi amintesc de tine ca de o pictură veche a cărei autoare sunt chiar eu. Ce mă doare cel mai mult e că te-am lăsat să-ți usuci vopseaua prea mult la soare. Uită-te la tine acum. Ți s-au decolorat trăsăturile. Nu te mai văd aşa cum erai, acum ceva vreme. Eşti un altul.

Nu regret nimic. Oricum pânza ta era ruptă în unele părți, iar rupturile se tot lărgeau. Cum de nu le-am observat până acum? Ceilalți spun că am fost orbită de ce voiam să fac din tine. Tu ce crezi?

De ce nu-mi răspunzi? Nu mai eşti al meu? Ai fost vreodată?

Botine ascunse în caiete mov

Eva a prins o oarecare obsesie pentru foarfeca roz. Desenează, colorează, scrie bilete, apoi le descupează. Pasiunea pentru decupat o aveam şi eu la vârsta ei, când mama era terorizată de câte hârtii găsea înşirate pe covor. Luam imagini din ziar şi după ce le decupam le lipeam în caietul cu capodopere. Pe atunci nu aveam sistem de operare. În întuneric culeageam câte o scamă cu un tăvălug…