#delirice

Mă frige cafeauaȘi-n gură mai am același gust amarCa după 5 zile de antibiotic. Fata de la casă m-a întrebat dacă o vreauMai tare sau mai aromată.Păi ce facem aici, ne tocmim ca în bâlci? Cafeaua trebuie să aibă gust puternic,Pe care să-l înmoi cu lapte,Să aibă o culoare de canapea minimalistăȘi să mă așez de-andoaselea,Așteptând vizita la psiholog. Am limba aspră acum,Ca pisica mângâindu-și…

Uite, colo, în miez de noapte,Cine-mi vine, cine-mi bateLa fereastra dinspre drum –Acum vii? Sau pleci acum?Da, e tata, vrea să-mi spunăCă e bine-n lumea bună,Dar să am grijă de mamaCă-i bolnavă azi sărmana.Să nu uit să-i deschid poarta,Să îi fac mai blândă soarta,Că prea a tras și a pătimitDe cât de mult ea ne-a iubit.– Și acum plec, îmi zise el,Mă strânge-n brațe ușurel,Îmi sărută ochii…

aceștia nu sunt doi ochi sunt cercuri prin care se revarsă viața însăși când nu mai ai idee cine ești te învârți în cerc și dai din colț în colț aceștia nu sunt iriși sunt începutul începutului ovule ce se împrietenesc cu mii de idei masculine înghesuite în hăul infinitelor probabilități aceștia nu sunt ochi de bufniță ce stau atârnați în întuneric sunt două roți ale timpului ce alunecă pe o altă…

ce-ar fi lipsa fără dor? ciupercă fără picior ce-ar fi carul fără boi? un Grigorescu în ochi goi ce-ar fi o perdea fără fereastră? un simplu material de plasă ce-ar fi câmpul fără maci? o vatră fără colaci ce-ar fi umbra fără soare? ar fi nisipul fără mare ce-ar fi floarea fără de grădină? un grand jeté fără balerină ce-ar fi poetul fără poezie? un credincios și-o erezie Bronze Ballet Dancer…

Nu mai sunt copil nu mă mai supăr că nu mai sar șotronul iar la 7 seara cel târziu trebuie să fiu în casă altfel iese mama pe geamul de la etajul 1 și strigă să urc la rutina de seară – în ziua de azi băiță, pijamale, lăptic și somnul dulce multe zâmbete aduce a doua zi Nu mai sunt copil nu-mi mai iau jucăriile să plec acasă, ba chiar le aduc în sacoșe colorate pe covorașul de activități sperând…

mi-am schimbat privirea când amcăzut în iarbăcăpruiul a devenit mai roșiaticpupilele s-au micșoratcapul mi-a alunecat pe brațul tăustângAproape că-ți auzeam bătăile inimii –ce bine era atuncimă scăldam în băi de fluturiîn cele patru camere ale eiculegeam mușețel cu vârful degetelorapoi îmi mai puneai câte o păpădie la urecheși râdeam amândoi de numele eilasă că există și mai rău de atâtși până la…

azi e 31 martie. poate că nu-ți spune nimic treaba asta și e ok. a fost și 21 martie. adică ziua internațională a poeziei. n-am trecut pe aici, am avut altele. și a fost și primul 25 martie la modul la care a fost. unicul. și a venit ultima zi a acestei luni de primăvară. și, deși am chestii de făcut (altele, adică), mi-am zis că ar fi frumos să scriu ceva aici. am vrut și aseară, dar nu mi-a…