Filozofia Comunității Terapeutice Daytop

de Richard Beauvais

  Sunt aici fiindcă, în final,

nu găsesc de mine un refugiu. Până când nu mă voi oglindi

într-a altor suflete și ochi,

voi continua perpetuu să fug. Până ce nu îi neliniștesc

pe ceilalți prin a-mi cunoaște taina, eu nu voi putea scăpa de ea. Doar cu teama de-a fi cunoscut, nu mă pot cunoaște, nici nu-i știu pe alții, rămânând doar singur în deșert. Unde-n altă parte dacă nu-n comun, aș putea găsi o astfel de oglindă? În comun aici în sfârșit eu pot

să stau față-n față foarte clar cu mine, nu ca uriașul dintr-a mele visuri,

nici ca-acel pitic dintr-a mele frici, ci ca o ființă, parte-a unui-întreg, care vine clar cu-n prinos la scop. În țărâna asta eu prind viață, cresc, căci nu mai sunt singur, ca-n răceala morții, ci sunt viu în mine, cât și pentru alții.

  /traducere de Andrei Onea – 9.x.2015/

“Οργάνωση Αυτοβοήθειας SYNANON: Η Επιτομή της θεραπείας της Εξάρτησης”, Ζαφειρίδης Φοίβος*

Ο Φ. Ζαφειρίδης, ψυχίατρος, αναπλ. καθηγητής Κλινικής Ψυχολογίας του Α.Π.Θ. (φωτο από τα “Χανιώτικα Νέα”).

Αναδημοσίευση από το περιοδικό «Κοινωνία και Ψυχική Υγεία», (Τριμηνιαία Επιστημονική Έκδοση του Αριστοτέλειου Πανεπιστήμιου Θεσσαλονίκης, για θέματα Υγείας και Κοινωνικού Αποκλεισμού).

“…πάνω απ’ όλα, το Synanon μας κληροδότησε ένα σαφές πολιτικό μήνυμα: Μια κοινωνία ή κοινότητα ανθρώπων,…