#cornelia bartels

Da, chiar așa! „După atâta frig și ceață/ Iar se-arată soarele/ De-acum nu ne mai îngheață/ Nasul și picioarele.”, așa cum scria Topârceanu, căci semnele venirii primăverii îl bucură pe fiecare om, tânăr sau bătrân. O așteptăm cu sufletul la gură și fiecare rază de soare ne încălzește sufletele iar gândurile hibernale încet, încet, încep să ne părăsească, să zburde în jurul nostru trezindu-ne la…

A trecut și Duminica Floriilor și m-am bucurat să-mi arăt neuitarea față de prietenele cu nume de flori din România, felicitându-le din toată inima, dorindu-le ca toate bucuriile și iubirile din lume să se împlinească dimpreună cu gândurile mele dragi, de departe, ce le port în suflet pentru ele, căci, cu nume de flori nu am aici nicio prietenă. Floricile, Vioricile, Lăcrămioarele, Margaretele,…

Nici nu a trecut mult timp de când am strâns toate jucăriile cu care am împodobit pomul de Crăciun și le-am aranjat cu grijă, spre păstrare, în cutii bine închise, ca să le pot folosi din nou în anul care vine, că, iată, acum mă aflu în pragul sărbătorilor pascale și caut cutiile pline cu iepurași, puișori, fluturi și ouă felurit colorate ca să împodobesc cu ele copacul din fața casei sau să adun…

Plouă de câteva zile bune și previziunile meteorologice pentru săptămâna care abia a început la acest sfârșit de lună mai nu sunt prea însorite. Se anunță ploaie în continuare și temperaturi scăzute. După un aprilie capricios, ba foarte cald, ba foarte rece și ploios, luna mai nu se arată prea prietenoasă cu mine și cu Hugo. Nu iubim ploaia, nici tunetele și fulgerele. Dar nu avem ce face! Îmi…

Cu adevărat trăiesc pentru a doua oară emoțiile care mă însoțesc acum în așteptarea sfintelor sărbători pascale. Abia a trecut Paștele catolic, pe care l-am onorat, la acest început de aprilie, cu liniște și pace sufletească, căci, iată, acum bat la fereastra sufletului meu sfintele sărbători ale Paștelui ortodox, marcat de zilele Săptămânii Mari, care mă așteaptă să le petrec, așa cum se cuvine,…

Așa cum mărturiseam în Decupajul trecut, mă aflu de la o vreme în căutarea unui loc miraculos, al unui ultim loc al speranței din viața mea, unde să-mi pot opri pașii, unde să pot poposi pentru o clipă, găsindu-mi liniștea ca să-mi trag sufletul. Și nu este așa de ușor de găsit. Din contră! Este foarte dificil să descoperi ceva după placul inimii. În acest anotimp de trecere dintre iarnă și…

Mă țin de cuvânt. Așa cum am promis în Decupajul trecut, am așteptat zăpada ca să pornesc la colindat. Doream din toată inima să mă alătur colindătorilor și să cântăm împreună frumoasele colinde, așa cum este tradiția românească. Aici, la noi, în Germania, nu se merge cu colindul, doar pe 6 ianuarie când se celebrează cei trei regi magi, Baltazar, Melchior și Gaspar se cântă în biserici rugi…

Nu, nu intenționez să scriu nimic despre al treilea ochi, aflat în mijlocul frunții, între sprâncene  și care are un rol atât de important în viața noastră. Mă preocupă subiectul, e drept, și mă interesează să aflu cât mai multe lucruri despre el, dar nu constituie subiectul acestui Decupaj. Așa că îl păstrez pentru altă dată. Nici despre ochelarii cu lentile magice, prin care poți vedea lumea…