Contagiunea emoțională - supărarea "se ia", fericirea mai greu...
Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/contagiunea-emotionala-supararea-se-ia-fericirea-mai-greu/
Contagiunea emoțională - supărarea "se ia", fericirea mai greu...
Contagiunea emoțională ar putea explica de ce „prinzi” starea de spirit a partenerului tău
Iar teoria oferă câteva explicații interesante cu privire la motivul pentru care unii oameni simt stări de spirit mai profund decât alții.
Soția ta se confruntă cu un termen limită pentru un proiect major de lucru. Este îngrijorată și toată casa este pe ghimpi, chiar dacă dpdv logic nu ar trebui să fie. În primul rând, se chinuie cu proiectul și nu mai aude nimic. În al doilea rând, stresul ar trebui să se oprească la ea. Ceilal’i nu au termen limit[ ca ea. Nici copiii. Cu toate acestea, tensiunea pătrunde întreaga familie. De ce? Din cauza unui mic fenomen cunoscut sub numele de contagiune emoțională.
Sub teoria contagiunii emoționale, dispozițiile și emoțiile se răspândesc de la persoană la persoană în același mod ca și microbii. Expresiile de fericire, furie, tristețe și alte stări emoționale declanșează un mecanism automat în creierul nostru, determinându-ne să simțim emoția exprimată. În timp ce susceptibilitatea și gradele de contagiune emoțională variază de la o persoană la alta, datele din științele sociale arată că efectul se întărește în timp prin antrenare.
Deci expresia „ Soție fericită, casă fericită” nu este doar un sfat banal în căsătorie. Poate fi, de asemenea, un adevăr literal, contagiunea emoțională devenind în timp convergență emoțională.
„ Am descoperit că este un lucru bun, prezicând o legătură mai puternică și o relație mai durabilă”, spune Cameron Anderson, profesor la Școala de Afaceri Berkeley Haas . „A fi pe„ aceeași pagină ”înseamnă a te simți validat, afirmat, a acționa mai mult în acord unul cu celălalt și a te înțelege mai bine”.
Psihologul social pionier Elaine Hatfield a propus în cartea sa din 1993, Emotional Contagion ipoteza că stările de spirit ar putea să fie transmise viral. Remarcând modul în care oamenii imită în mod inconștient modelele vocale și limbajul corpului partenerilor de conversație, Hatfield a teoretizat o contagiune emoțională în trei etape: mimică, feedback și emoții sincronizate .
Știi cum zâmbește bebelușul când îi zâmbești? Acest răspuns nu dispare pe măsură ce îmbătrânim. Zâmbetele și încruntările fac mușchii obrazului să se strângă. De aceea, dacă cineva cască într-o cameră aglomerată, este ca un domino care se răstoarnă peste o succesiune de fețe epuizate.
Această etapă inițială de mimică apare instantaneu și prompt, persoana infectată de dispoziție răspunzând în timp real la mici modificări ale expresiei, cum ar fi roșeața sau rata crescută de clipire.
Următoarea etapă este feedback-ul, în care creierul răspunde la mișcarea involuntară a mușchilor declanșând o senzație emoțională corespunzătoare. Cu alte cuvinte, dacă începeți să zâmbiți, creierul crește producția de substanțe chimice care vă face să vă simțiți bine, cum ar fi dopamina și serotonina. Odată ce simți ceea ce simte cealaltă persoană, contagiunea este pregătită pentru a treia și ultima etapă a experiențelor comune și a emoțiilor sincronizate.
La fel cum unii oameni par să răcească tot timpul, în timp ce alții se feresc cu ușurință de guturai, vulnerabilitatea la infecția cu emoții variază de la persoană la persoană. Într-un studiu de scanare a creierului, persoanele cu rate mai mari de empatie au prezentat activitate neuronală diferită față de cele mai puțin empatice. Rezultatele indică faptul că empatia este o abilitate care permite oamenilor să citească și să imite cu ușurință starea mentală a altuia.
În relații, o persoană poate avea mai multă susceptibilitate la prinderea emoțiilor decât o alta.
„ Relațiile au adesea o asimetrie în putere, întrucât un partener are mai multă influență decât celălalt”, spune Anderson. „Partenerul mai puternic este cel care conduce procesul de convergență emoțională – ceea ce înseamnă că se schimbă mai puțin în timp în răspunsurile lor emoționale, în timp ce celalalt se adaptează mai ușor la ale lui.”
“Soția mea e un superb tanc rusesc”
În relațiile cu această dinamică de putere a empatiei, partenerul mai puțin puternic ajunge să facă mai mult din ceea ce Anderson numește „muncă emoțională” pentru ca convergența să se producă. „Își schimbă propriile emoții pentru a se potrivi cu emoțiile partenerului mai puternic în timp”, spune el.
De când Hatfield a introdus conceptul în anii ’90, psihologia, neurologia și alte domenii de cercetare au susținut teoria și au explorat implicațiile sale. Se pare că contagiunea emoțională nu se întâmplă la fel cu fiecare persoană sau cu fiecare emoție. Furia, de exemplu, ne poate face furioși inițial, dar în cele din urmă ajungem să ne temem. În timp ce studiile făcute încă din anii 1970 arată că stările depresive se pot răspândi în 20 de minute prin apeluri telefonice, un controversat studiu de pe Facebook din 2014, în care cercetătorii au inundat fluxul de știri al utilizatorilor de social media cu conținut supărător, a indicat faptul că stările de spirit pot fi transmise prin intermediul social media de asemenea, un fenomen care s-a dovedit a avea un mare impact socio-economic.
În lucrarea din 2003 Convergența emoțională între oameni de-a lungul timpului, Anderson a studiat colegii de cameră și cuplurile în relații și a constatat că cuplurile romantice și platonice care trăiesc în imediata apropiere au experimentat convergența emoțională.
„ Partenerii de întâlnire și colegii de cameră din colegiu au devenit mai asemănători în răspunsurile lor emoționale pe parcursul unui an”, spune el. „ Partenerii de relații cu mai puțină putere au făcut mai multă schimbare necesară pentru a se produce convergența.”
Nu este surprinzător că găsirea unui teren emoțional comun a întărit relațiile, partenerii similari din punct de vedere emoțional devenind mai apropiați și mai puțin susceptibili de a se despărți. Reflectând la această concluzie, el a sugerat că cuplurile ar putea avea un beneficiu neașteptat de la împărtășirea unor perioade lungi de unire și izolare în carantină în timpul pandemiei COVID-19.
„Presupunerea mea este că, cu cât oamenii petrec mai mult timp împreună, cu atât are loc o convergență emoțională”, spune el. „Ar exista mai multe oportunități de a ne observa reciproc emoțiile, iar beneficiile similitudinii emoționale ar putea fi mult mai pronunțate.
Asta nu înseamnă că toate cuplurile vor beneficia de toată apropierea pandemică.
„Lipsa acestui aspect este că dezavantajele diferenței emoționale ar fi mult mai pronunțate cu mai mult timp împreună”, spune Anderson. „Gândiți-vă la o relație în care o persoană tinde să fie„ plată ”din punct de vedere emoțional, iar cealaltă tinde să fie mereu extrovertită. După ce ați petrecut luni întregi în apropiere, vă puteți imagina cum această divergență ar putea duce la probleme. ”
