New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/iarna-in-baiului/
Nu prea fac ture iarna, desi se mai intampla sa ajung in drumetie si in acest anotimp. De regula iarna sunt ocupat cu mersul pe partie dar daca se nimereste o ocazie si nu e ceva care sa ma depaseasca, spun prezent.
Pe la inceputul lui decembrie 2018, am incercat sa refacem traseul din vara, cand am urcat pe Culmea Petru Orjogoaia, din Azuga. Atunci mersesem doar prin nori, pe ploaie, fara sa avem priveliste asupra Bucegilor, Vaii Azugii si crestei Muntilor Baiului si Neamtului. Practic nu am vazut absolut nimic :))
Acum vremea se anunta insorita iar la fata locului s-a dovedit ca prognoza a fost corecta. Nu ninsese de curand iar putina zapada prezenta atat in statiune cat si la golul alpin nu punea probleme.
Am urcat tot cu telegondola din Azuga, pentru a scurta timpul si in ideea ca vom merge mai mult pe creasta. Doar ca am ajuns dupa 10 si ziua era cam scurta. Oricum, speram sa mergem mai mult ca data trecuta.
O urcare cu telegondola la Azuga, costa 19 lei si dureaza vreo 5-6 minute.
Sus, doar cateva cupluri de drumeti, doamna de la micul magazin de langa statie si nenea de la telegondola. Parca intalnisem si niste schiori, desi nu stiu daca era suficienta zapada pe partie.
Plus o mica mare de nori peste Valea Prahovei.
Abruptul vestic al Bucegilor, Valea Prahovei acoperita de nori si culmi din Muntii Baiului.
Abruptul prahovean al Bucegilor si marea de nori peste Valea Prahovei.
Postavaru vazut de ls Popsul Schiorilor, Muntii Baiului.
Cumva, am refacut acelasi traseu, doar ca de data asta era zapada si nu am mai mers pe drumul care merge pe sub Varfurile Sorica, Urechea, si Cazacu, ci fix pe culme.
Sub Varful Cazacu, cu Bucegii si o parte din Piatra Craiului in fundal.
Dupa ce ne-am clatit ochii cu Bucegi si ne-am incumetat sa inaintam, lasandu-i in spatele nostru, am inceput sa descoperim si frumusetea de piesaj, inspre creasta principala a Baiului sau inspre prelungirea nordica, Muntii Neamtului.
Coborand de la Varful Cazacu. Vedere spre Culmea Ceausoaiei(prima la stanga) si continuarea Muntilor Neamtului (in spate)
Crucea de pe Varful Cazacu 1753m
Cand ne gandeam ca am vazut destule pentru o zi, natura ne mai surprinde cu cateva mici momente.
Apoi si coborarea a fost putin diferita, in ideea ca dupa Varful Cazacu nu am mai urmat drumul ci am coborat direct spre stana de sub varf.
De la stana, am intrat in padure, fara sa avem un traseu anume. Dupa vreo 100 m, diferenta de nivel, am ajuns fix Valea Cazacului.
Am urmat apoi firul vaii, ajungand intr-un final tot in Valea Azugii apoi in statiunea Azuga, unde am ramas peste noapte.
La fel ca si data trecuta, nici acum nu am gasit pe cineva la stana. Totusi, parca de data asta era mai frumos. Sa fi fost zapada de vina?
Coborarea pe firul vaii a fost interesanta, cu zapada si cu mici capcane pe sub ea, pietroaie si crengi ascunse, dar si pentru ca nu am intalnit picior de om prin zona. Si nici picior de animal 😀
A fost o tura simpluta, in care am dorit sa refacem traseul din vara si in care nu ne propusesem o tinta anume, un varf, sau ceva de genul. Scopul a fost sa ne plimbam pe culme, sa admiram Bucegii, Postavarul, Craiul si toata panorama pe care o ai de pe culme. La cat de frumos era, nu imi mai venea sa merg ci sa raman sus, la Varful Cazacu. Oricum a fost, a meritat, iar imaginile confirma.
Am avut noroc ca am prins senin si astfel am putut sa sa ne bucuram de priveliste. Cine a citit jurnalul din vara si a vazut pozele, stie ce zic :)) Daca nu le-ai vazut, intra aici.
