#anddiethings

Click-De dragoste și război

Mă uitam la el cum te uiți când vezi pentru prima oară marea și mă simțeam cum se simte pământul ars de soarele verii într-o zi ploioasă. Știi, când ești copil și vezi marea prima oară, rămâi acolo, la mal și privești întinderea de apă, te sperie dar te și liniștește în același timp și totuși e un sentiment plăcut, ca și cum te-ai întoarce într-un loc în care ai mai fost, așa era să stau în fața lui și să-l privesc după luni în care îmi imaginam cum mai arată zâmbetul lui. Și sufletul? Oh, sufletul era exact cum am spus, precum pământul care ars de atâta soare primește în sfârșit ploaie, era eliberat de dorul ăla care arsese ca nebunul și mă ardea și pe mine odată cu el, mă dobora. În sfârșit reușea să se răcorească. Tot ce pierdusem se întoarcea ușor la mine, bucățelele sfărâmate se mișcau încet, spre a forma din nou un întreg. Nu puteam să plâng acolo, în fața lui, dar jur că aș fi căzut în genunchi și asta aș fi făcut, aș fi lasat să curgă prin lacrimi tot ce am ținut în mine până atunci. Și totuși n-am făcut-o, mi-am reprimat lacrimile și am înghițit în sec. Apoi ca un val, m-au lovit peste față cuvintele lui "mi-a fost dor de tine" și totul s-a oprit în jurul meu. Mă uitam la el cum te uiți când vezi pentru prima oară marea...încă o fac.

Tot ce faci tu în viața asta se întoarce la un moment dat la tine, inevitabil. Nu contează când sau cum, dar se întoarce. Orice acțiune are prin urmare și o consecință, uneori imediată, alteori întârziată, dar mereu există o consecință. "You can't dance with the devil and ask yourself why you're still in hell." cam ăsta e principiul. Nu poți părăsi o persoană crezând că totul va fi bine, nu va fi, asta e clar, pentru că atunci când tu vei fi fericit, când crezi că totul e exact cum ți-ai dorit să fie, tocmai atunci când ești undeva în al nouălea cer, atunci primești înapoi exact ce ai dat, și îți amintești de momentul ăla, când și tu ai făcut același lucru, cam așa funcționează karma. Tot ce spui, gândești sau faci, toate se întorc împotriva ta, cum părăsești un om, cum iubești, cum dăruiești, totul. Poate gândești că faci ceea ce trebuie, dar de fapt te minți singur pentru că nu ai cum să schimbi mersul lucrurilor. Primești ceea ce dai, și asta nu poate fi schimbat.

Toți ne întoarcem, cum spune și citatul ăla "Întrebarea este la ce ne întoarcem, la ce iubim sau la ce ne iubește?" Și e o întrebare bună, odată ce am plecat, de ce naiba ne mai întoarcem? Din comoditate ar spune unii, din frica de rămâne singur ar spune ceilalți, din cauza amintirilor care nu ne dau pace. Pot fi toate, ne întoarcem pentru că așa dorim, e o alegere, așa cum am ales să plecăm, așa alegem și să ne întoarcem. Pentru că începem să vedem că nimic nu prea mai e la fel ca înainte, noi ne schimbăm brusc, ni se face dor, și nu cred că este dorul de persoana respectivă cât dorul de momentele și de ceea ce eram noi în preajma lor.