Infinite Thoughts

Am plecat la drum optimistă și nerăbdătoare de rupeam asfaltul în urma mea. Mi-am așternut pătura într-un locșor al meu, închiriat, dar pe numele meu. Mi-am decorat locuința cu speranță și gânduri bune. Am gătit cu dragoste, iar nopțile ne-am iubit cu pasiune si sinceritate. Așteptam ca viitorul să mă surprindă.

Și m-a surprins...

Am fost trasă înapoi în trecut, deși încă mă zbat să mă eliberez. Am zgâriat pereții cu urlete și negare, de care m-am agățat cu ghearele. Am mototolit așternuturile în încercările mele de a mă trezi din coșmaruri vechi și noi. Am ars mâncarea pe care am condimentat-o cu gânduri prea aspre, prea negre.

Am început să curăț mizeria din inima mea, însă detergenții mei erau prea slabi de înger.

Am șters si praful de pe visele mele ticsite într-un loc uscat din capul meu.

Mi-am dat silința, m-am aruncat în gol, crezând că distanța până jos este mică și că voi ateriza asemenea unei pisici, în picioare, dar am făcut exact opusul — am căzut în cap, ca o tălâmbă ce sunt.

Și când nu voi mai fi la fel de atentă cu tine și cu grijile tale de la prea multă oboseală acumulată... mă vei mai băga în seamă?

Și când nu o să îți mai fac la fel de multe complimente și o să adorm fără să îți spun "noapte bună"... te vei mai gândi atât de mult la mine?

Și când o nu o să îți mai amintesc în fiecare zi cât de specială ești pentru mine... oare mă vei mai idolatriza orbește?

Și când o să fiu nervoasă și voi țipa la tine din cauza propriilor mele frustrări... îmi vei mai spune vorbe dulci?

Ce nu știam eu... era că mă va lovi atât de tare încât mă va trezi la realitate. Și acum realizez.

A fost un capitol cu foi aspre, gălbejite, destul de lung. Capitol ce avea să încheie multe amiciții, să șteargă fețe și glasuri, multe gânduri împrăștiate, să înece usturătoarele dorințe, să anuleze orice planuri scurte — seci și ignorante.