*Scrisuri*

întrebări

să-ți pun

și totuși

în tăcere

îmi e bine

atunci

când

dincolo

de atingeri

sunetul

pielii tale

e același

ca al meu

fără nici

un fel

de capăt

uneori, căutăm căldură afară, alteriori în inimi.

sub pieptul fraged, ascundem povești și povești.

-

asemeni unei sticle cu vin care abia își așteaptă momentul,

noi oamenii, ne așteptăm zilele de mâine.

suntem tentați să pășim în continuu. să ascultăm valuri.

să mergem peste ele. să gustăm din tot ce înseamnă necunoscut.

-

precum o sticlă de vin, proaspătă, abia deschisă - noi deschidem ochii.

vedem prin culorile noastre, o lume a lor.

trăim în paharul nostru, vinul lor.

simțim pe pielea noastră, atingerile lor.

-

în umbră, suntem de nevăzut, de necăutat.

iar la lumină, suntem ceea ce alții ar numi „opere de artă”.

cu toții suntem artă.

trebuie doar să deschidem ochii și sticlele potrivite.

să ne privim. să împărțim. să visăm.

-

să căutăm soare în fiecare pahar de vin.

și au citit cărți și au ascultat,

Si s-au odihnit și au făcut exerciții

și au făcut artă și s-au jucat

și au învățat noi moduri de a fi

și s-au oprit

și au ascultat mai atent

cineva medita

cineva se ruga

cineva dansa

cineva și-a întâlnit umbra

iar oamenii au început să gândească altfel

Si oamenii s-au vindecat.

Și în lipsa oamenilor care trăiau

în mod stupid,

periculos,

fără sens și fără inimă,

Pământul începu să se vindece

iar când pericolul se sfarsi,

iar oamenii se regăsiră,

se întristara pentru morți

și au facut noi alegeri

și au visat la noi orizonturi

și au creat noi moduri de a trăi

și au vindecat complet pământul

Scazuta si adunata

—“și fii iubirea mea dintâi