Fantastique

te-am avertizat să-ți iei umbrela dragul meu ești prea amărât ai luat bocancii verzi ți-ai pus jacheta mov ai luat cureaua gri și-ai tras prin gaura cheii ochelarii de protecție i-ai uitat acum norul galben ce cade peste coteț te-acoperă și pe tine și cazi în genunchii ofițerilor de la turnul de control ai fost primul care a aruncat grenada atunci când prima lanternă lumiează albastrul ai fost primul care nu s-a legat la pantofi după ce-a alunecat în noroiul lipicios din tranșee ești cufundat într-un lighean unde înoată tot soiul de pești unii-s carnivori, alții vegetarieni albi negri verzi cu coadă fără și totul fiindcă nu m-ai ascultat când ți-am zis să iei umbrela noapte bună

ne luăm micul dejun îmbrăcați într-o armură de zale așteptând ordinele tu la un hotar eu la un hotar regele e mut tăiem cu lama unui samurai platoșa de aur a cavalerilor englezi când am terminat împreună luptăm unul cu celălalt să schimbăm virgula unor teritorii

           toboșarii mei cântă fiecare notă fals            și se mișcă spre prăvălie            mereu acolo mă ascund de fetița din coș            care înghite în sec octavele unui recviem            mut dar ea insistă            un Mi minor scufundat            submarin în pacific            și cum trec ei așa pe lângă prăvălie sunt frunza mă desprind din case și cad și aștept să spulbere vântul să devin cenușa unui cadavru incinerat de muzica și lacrimile fetiței de care îmi e atât de clar vântul iar nu vine niciodată atunci când îl chemi și tu te chircești pe asfalt fierbinte plin de noroi pentru că știi că toboșsarii nu se spală pe picioare sunt prea ocupați să bată kevin sub tejghea face concurs de privit cu un craniu în oglindă câștigă nu câștigă nu-mi dau seama nimeni nu clipește ies din loc scrijelit cu nuanțe și vai cum am pierdut drumul la trecere e roșu            în prăvălie            în timpan            în gol            același Mi minor din glasul fetiței pe acoperiș