THE KIND MAN

not as a surface touched by light,

but as the hidden architecture beneath it.

To step into the quiet spaces of you

where no one has ever stayed long enough

to learn the shape of your silence.

I want my presence to linger,

not like weight,

but like warmth that refuses to leave the room

even after I’m gone.

To leave traces—not on skin,

but in the way you pause

when a certain song plays,

or the way your thoughts soften

when the world gets too loud.

I want to become something gentle inside you—

not possession, not control,

but a feeling that returns

when everything else fades.

And if that is too much to ask,

then let it be this:

that in your memory of me,

nothing hurts,

ca și cum lumea întreagă

ar fi decis pentru o clipă

să inverseze puterea.

Și totuși,

în ochii ei există liniștea aceea sigură

a oamenilor care știu exact

ce fac cu tine.

Eu îi ating părul

crezând că dețin controlul,

dar ea zâmbește —

iar zâmbetul acela

îmi mută toate certitudinile din loc.

Pentru că adevărul e simplu:

nu domină întotdeauna

cel care privește de sus.

Uneori,

puterea aparține celui care te poate face

să tremuri

doar ridicându-și privirea spre tine.

Și poate de aceea

momentul acela devine periculos —

fiindcă trupurile joacă un rol,

dar mințile poartă adevăratul război.

Iar între mine și ea

nimeni nu câștigă vreodată complet.