mi-e dor

de mirosul pielii tale

de nopțile petrecute la fereastra ta

de părul tău ce-mi cădea pe față când te urcai peste mine

de ochii tăi nebuni și sălbatici

de mâinile tale peste tot pe mine

de tricourile tale largi sub care îmi strecuram degetele

de melodiile de pe televizorul tău și vecinii ce băteau la ușă.

mi-e dor

de 100 de săruturi fără vorbe între ele

de zâmbetul tău din semi-întuneric când îți spuneam că ești frumoasă

să te privesc cum gătești

să-ți fac clătite la 40 de grade afară

să te strâng de gât în lift și să te sărut apoi

de turațiile mașinii când mâna mea era pe picioarele tale

de manelele de după miezul nopții în traficul din București.

mi-e dor

de tot ce-am simțit,

de tine

și zâmbetul tău

infinit.

când n-am chef de tine

sunt zile

când îmi lipsesc

zile când

nu știu cine sunt

sau cum să mă comport

sunt zile când

gândurile mă înving

și zile când

stau pe parchet

cu spatele lipit de sobă

și un pahar cu vin

lipit de coaste.

sunt zile în care ies din casă

doar pentru că trebuie să merg la muncă

și zile

în care

dorm

o eternitate.