In urma cu cateva luni mi-am luat viata in maini si am plecat intr-un oras diferit. Am cunoscut oameni noi care aveau sa plece si ei de langa mine intr-un punct, dar am acceptat ideea si m-am bucurat de fiecare moment cu ei. Apoi l-am intalnit pe el, care avea sa-mi dea fluxul vietii peste cap,  am realizat ca tot ceea ce stiam despre mine pana in punctul ala era gresit. Cu toate astea, m-am resemnat cu ideea ca nici el nu va ramane, presupun ca nu sunt genul de persoana langa care aleg altii sa ramana, ci doar o optiune. Astazi te-am intrebat daca crezi ca ceea ce avem noi e ceva special, daca esti fericit in relatia asta si mi-ai raspuns cu “nu stiu, incerc sa-mi dau seama” si am realizat ca asta e momentul in care si tu vei pleca. Ai rupt bucati din mine de fiecare data cand ma luai in brate, le-ai trantit pe podea si m-ai lasat sa le adun in tacere cat timp tu te indrepti spre usa.

Alarma de la ceas tragea de mine, trebuia sa plec la practica, dar incercam pe cat de mult sa imi savurez momentul, chiar daca el avea loc doar in mintea mea. L-am intrerupt in cele din urma. Am plecat spre practica, fara sa omit sa-mi iau cafeaua din fata clinicii. De data asta, nu mi-am mai luat cafeaua pe care obisnuiam sa o beau zi de zi, ci cafeaua pe care obisnuiam sa o beau cu tine, amintindu-mi de fiecare clipa pe care o petreceam impreuna, cum imi treceam degetele prin parul tau blond, admirandu-ti ochii verzi si pistruii de pe fata.  Azi, 04.09.2022, inca imi lipsesti, ochi verzi.

Azi, 11 august 2022, e putin trecut de ora 1. Au trecut 3 luni deja, ochi verzi. Inca mai astept sa imi dai un mesaj sa iti povestesc tot ce s-a intamplat in perioada asta nenorocita care m-a dat total peste cap.  Am luat bacul, dar presupun ca stiai din insta story-uri deja. Ce e trist e ca mi-ai promis ca vei fi primul care ma va felicita, chiar si inainte sa apara rezultatele. Am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o, dar presupun ca stiai din insta story-uri deja.  Mi-am facut prieteni noi, dar presupun ca stiai din insta story-uri deja. Ma pregatesc sa ma mut, dar presupun ca stiai din insta story-uri deja. Imi lipsesti zilnic, dar presupun ca stiai din insta story-uri deja. Ce nu stii tu e ca inca mai adorm cu camasa ta albastra uneori, ca ma trezeste in noapte un parfum care imi pare cunoscut, dar pe care incep usor-usor sa-l uit. Intoarce-te sa iti povestesc tot, ochi verzi.

Ti-as fi scris si numele pe suflet doar sa ramai.  Nu am avut niciodata curajul sa-ti spun ceea ce simt cu adevarat pentru tine, dar cred ca a venit timpul sa te las sa pleci. Poate intr-o zi ti se va face dor de mine, vei intra intamplator pe pagina mea si vei citi ceea ce nu am avut curajul sa-ti spun. Poate suna a cliseu sa-ti spun ca mi-e dor de tine,dar trebuie sa o admit. A cliseu suna si faptul ca as vrea sa te am in scaunul din dreapta masinii cand conduc, sa te ascult cum imi spui ce zi grea ai avut sau sa imi povestesti ce ai facut la fotbal.  De tine m-am indragostit cu adevarat in a doua jumatate de mai, cand imi spuneai cat de “pretiosica” sunt si ca nu ai vrea ca nimeni altcineva sa ma vada.  Imbratisarea ta de noapte buna si sarutul pe obraz inca imi vin in minte inainte sa adorm, si ma gandesc ca poate era cazul sa profit de moment si sa iti spun imediat ce simteam, pentru ca acea secunda in care m-ai sarutat pe furis a insemnat mai mult decat as putea sa-ti explic. Inima mi-a luat-o razna iar fluturii din stomac voiau sa iasa si sa te ia si ei in brate.  Niciodata nu am fost atat de atenta la culoarea ochilor cuiva asa cum am fost la ai tai, ochi verzi. M-as fi jucat in parul tau blond cat timp ne uitam ca niste copii la desene.  Cu toate ca buzele nu ni s-au atins niciodata, cred ca sufletele au facut-o de fiecare data cand ne strangeam in brate.  Mesajele tale de “Buna dimineata” imi lipsesc cel mai mult. Ma obisnuisem la un punct sa ma trezesc cu ele, dar acum ma trezesc doar cu mesajele de pe grupul scolii.  Sa fiu sincera, nu stiu ce am fost eu pentru tine. Poate am fost o joaca, o distractie, o persoana cu care sa-ti pierzi timpul. Dar stiu ca tu pentru mine ai fost persoana care a crezut in mine, care m-ar fi sustinut la orice ora. Daca vei citi asta vreodata, sa stii ca imi lipsesti, ochi verzi. 

O camasa albastra intr-o zi calduroasa de mai. Iti acoperea corpul Si dorintele. O camasa albastra Si o camasa neagra Ne desparteau corpurile care si-ar fi dorit sa se atinga Sa se simta.  O camasa care mi-a patat sufletul in culori Si intr-un parfum Al carui miros il simt cand inchid ochii  si visez la noi.

fără nimeni să mă țină de mână pe patul de frunze al spitalului contemporan.

am omorât omul.