Îmi pare rău că te stresez atâta.. Cu ieșitul, cu apeluri, cu mesaje, cu tot... Dar vreau să vezi că te iubesc și am nevoie de tine și vreau să cred că și tu ai nevoie de mine. Îmi pare rău că te stresez când ești cu ei... Prietenii tăi... Știu că și ei au nevoie de tine și tu le ești alături, dar și eu am nevoie să îmi fi alături. Da, îs geloasă pe ei pentru că ei ți-au fost alături când eu nu am putut eu... Pentru că ei ți-au fost alături și când ai suferit din cauza mea... Și mă urăsc pentru lucrul ăsta.. Că eu te-am făcut să suferi. Dar cum ei au nevoie de tine.. Și eu am nevoie de tine și vreau să-mi fi alături și eu ție. Aș vrea ca acum să fiu la tine în brațe în loc sa fiu aici pe banca asta rece din capătul cimitirului. Aș vrea să iți zic ție tot ce gândesc, nu să scriu și să vărs lacrimi pe ecranul telefonului. Aș vrea să te pot iubii în felul meu fără să îmi fie frică că o să pleci... Cum am făcut eu în trecut când am plecat de frică că nu o să te pot iubii așa cum mă iubeai tu pe mine
