Alexandra Ilie

Dependenta emotionala este una dintre cele mai grave boli ale generatiei '80-'90. Detalii:

- Se manifesta cu precadere la femeile care au descoperit de la o varsta relativ frageda telenovelele.

- Au considerat ca acestea (telenovelele, adica) sunt o veritabila lectie de viata si au preluat si aplicat cu inversunare atitudini bolnave promovate de Jose Armando si Maria del [insert nume spaniol aici].

- Si-au intarit convingerile citind bestseller-e americane ieftine.

  Simptomele acestei boli:

- In cazul in care iubitul le ignora mai mult de 30 e minute apar crize acute de comportament.

- Gelozia si crizele aferente acesteia, toate manifestate fara sens.

- Prezenta nejustificata si permanenta langa iubit.

- Atitudine constanta de victima pentru a atrage atentia permanenta a partenerului.

  Specificatii imperios necesare:

Doamnelor, treziti-va! O sa muriti singure si nefericite (daca NU intalniti cumva un dobitoc) daca NU intelegeti ca:

Mitul "berii cu baietii" NU este un mit!! Partenerii dumneavoastra, intr-o relatie sanatoasa, AU NEVOIE DE TIMPUL LOR SI DOAR AL LOR! Acesta poate consta in practicarea unui sport, o seara in oras, o noapte lenesa in varful patului la televizor samd. In toate aceste cazuri si nu numai, NU ESTE NECESARA PREZENTA SUFOCANTA A DUMNEAVOASTRA!! Pe scurt: Get a fuckin' life!

Un like pe facebook oferit unei domnisoare nu este echivalent cu o partida de sex cu aceasta!

Partenerul dumneavoastra mai este si constipat, mai face si dus, mai si mananca, in cazuri fericite mai si munceste! Toate aceste activitati poti atinge si pot chiar depaasi 30 de minute si se soldeaza cu lipsa unui apel/sms catre dumneavoastra! Nu va panicati! Axa pamantului nu isi modifica inclinatia din aceasta cauza si nu vor avea loc nici modificari climatologice semnificative! Se numesc ACTIVITATI ZILNICE, fac parte din VIATA si este recomandat sa treaca neobservate, fara a fi accentuate de isterii si alte atitudini asemanatoare.

Atitudinea de victima este scarboasa! Oamenii inteligenti sunt capabili sa spuna ce isi doresc fara a se victimiza si, in cele mai multe cazuri, aleg calea respectabila de a LUPTA pentru ceea ce isi doresc. Se numeste DEMNITATE! Use it!

PS: Persoanele care au incredere in ele sunt SEXY! Keep that in mind!

Cu drag,

La cererea expresa a publicului m-am hotarat sa ma revolt (si) in scris impotriva celor care nu pretuiesc ideea de a ajunge la timp intr-un anumit loc si carora li se pare normal sa se lase asteptati.

Inainte de toate, declar (cu toata sinceritatea si sensibilitatea de care pot da dovada) ca imi doresc ca toti cei care nu si-au insusit inca aceasta calitate, si anume punctualitatea, sa aiba mustrari de constinta, sa se simta foarte prost si vizati de acest articol si asa, poate, sa gaseasca in adancul lor capacitatea de nu mai intarzia constant.

Sa clarificam, fac referire la cei care au obiceiul de a intarzia adanc inradacinat si nu la cei care, din motive serioase, se intampla sa nu ajunga la destinatie la timp. Imi place sa cred ca nu sunt absurda.

Punctual, despre punctualitate:

Si oamenii punctuali intarzie. Rar si din motive cu adevarat serioase. Cand intarzie, anunta din timp, pentru a incerca sa ii incurce cat mai putin pe cei care asteapta.

Referitor la punctul 1.: Nu, un motiv serios nu este ca ai stiut cu ce sa te imbraci, ca ai uitat sa te uiti la ceas, ca ai lasat nu stiu ce rahat pe ultima suta de metri etc. Stim amandoi ca exista treburi mai serioase in viata asta care te pot retine.

"Sfertul academic" este, din punctul meu de vedere, cea mai penibila scuza pentru cei lipsiti de organizare.

A lasa pe cineva sa te astepte fara un motiv cu adevarat serios, reprezinta o lipsa totala de respect fata de acesta. Arata respect pentru timpul celui care a ales sa ti-l aloce tie si nu altcuiva.

Punctualitatea este o calitate extrem de apreciata in zilele noastre. Ne place cum suna sintagma "Time is money" nu?

Punctualitatea se invata. Invat-o!

Stii in ce oras traiesti. Nu ai venit acum cu pluta pe conducta. Traficul este aglomerat, in cele mai multe cazuri, si pentru cel cu care urmeaza sa te intalnesti. Totusi, el a ajuns la timp. Pentru ca se poate!

Oamenii punctuali dau impresia dezordinii, dezorganizarii, a lenii si a lipsei de echilibru. Asta vrei sa fie cartea ta de vizita?

Punctualitatea creste stima de sine. Te face sa pari serios, responsabil si de incredere in fata celorlalti.

Fiind punctual economisesti timp -  resursa atat de valoroasa! Surprinzator, nu?

M-am hotarat sa ma opresc la 10 aspecte, insa sunt mult mai multe de spus.

Desi pare, nu e un cliseu!

Astazi, fiind aglomerat in metrou, m-am gandit sa impart manerul de care ma tineam cu cineva care cauta unul. Am primit un "Multumesc!" si un zambet.

La un moment dat, acea persoana a reusit sa gaseasca un maner liber. Mi-a multumit din nou si si-a ocupat noul loc.

S-a aglomerat iar la prima statie. Toti cei de langa mine si-au impartit "agatatorile" cu cei care nu aveau de unde sa se tina :-).

Da. M-am intors din concediu. Frumos tare. Va povestesc cu alta ocazie.

Azi dimineata nu mi s-au deschis airbag-urile la impactul frontal cu nesimtirea. Sa va povestesc:

Am abonament pe linia 381. Conform regulamentului RATB, al legii sau al cui vreti voi, am dreptul de a circula cu acest abonament pe toate liniile comune. Adica pot circula legal si cu 77, troleibuz bercenian de renume.

Pentru ca se poate intampla sa fiu nevoita sa circul si pe alte linii RATB sau pentru ca sunt comoda si de multe ori cand imi expira abonamentul mai astept 1-2 zile si apoi merg sa mi-l reinnoiesc, am ales sa imi pun pe acest card (caruia i se mai spune si portofel electronic) alti 5-10 lei.

Astazi eram in 77. Mai nou, controlorii stau la fiecare usa si te obliga sa validezi cardul in fata lor. Ce se intampla daca validez eu cardul in 77 daca am abonament pe 381? Platesc calatoria! Adica imi sunt retrasi bani din acei 5-10 lei pe care eu ii am pe card pentru ALTE LINII (cum am spus, 77 e linie comuna cu 381, deci pot circula cu abonamentul pe aceste linii).

Ce se intampla daca incerc sa explici civilizat situatia? Dai peste oameni (?!) recalcitranti carora nu le pasa si care te obliga sa validezi cardul si sa platesti o calatorie desi ai abonament.

Am facut reclamatie la RATB.

Pentru ca sunteti niste nesimtiti domnilor si pentru ca bagati mana in portofelul meu. Electronic, zic!

Nu stiu ce faceti voi dar eu tocmai mi-am terminat bagajele.

Urmeaza 2 saptamani frumoase in care nu vreau sa mai aud de Bucuresti. Anul asta am renuntat si la excursii in strainatate, asa ca destinatiile vor fi:

Constanta, Mamaia - 4-5 zile

Sibiu, Medias - 3-4 zile

Salina din Turda - 1 zi

Odorheiul Secuiesc - restul, faceti voi calculul :-)

Cel mai probabil o sa ma intorc cu forte proaspete...oh, wait! Clieseul asta nu se aplica la mine! Ma voi intoarce epuizata de distractie, dar fericita! Voi avea un chef care va tine spre zero,dandu-mi seama ca s-a terminat concediul, dar ma voi adapta rapid! :D

Ne auzim curand! ;-)

Daca nu esti motivat sa raspunzi la intrebarea de mai sus, da-mi voie sa expun lucrurile asa cum le vad eu:

- 30 minute pierdute intr-o zi

- adica 182,49 ore pierdute intr-un an

- productivitatea medie in Romania este de 5 EUR / ora

- adica aproape 912.45 EUR intr-un an

Un concediu frumos...nu?

Adica nu inteleg cu functioneaza.

In afara de ceea ce fac eu aici, adica imi exprim parerile in stil propriu despre... anumite lucruri, in afara de contul de Twitter si de cel de Facebook si de alte cateva incercari timide de a scrie pe bloguri mai mult sau mai putin obscure, nu consider ca am o foarte mare tangenta cu mediul online.

Ca orice utilizator obisnuit, frecventez site-uri din diverse categorii din dorinta de a ma informa sau pur si simplu din curiozitate. Asa am ajuns pe www.perfecte.ro.

Intuiesc ca este un site administrat de niste fete cochete care intentioneaza sa promoveze stilul, sanatatea si frumosul. Nu ma simt in masura sa comentez rezultatul intentiilor lor si nici nu am sa discut despre eventuale greseli de exprimare sau de ortografie, dar nu pot sa nu remarc urmatorul aspect:

Acest link va trimite la un articol in care o femeie care are "toti banii din lume" nu reuseste sa se incadreze in standardele 90-60-90. Articolul (care nu este primul de acest gen de pe site-ul mentionat) nu are nici un comentariu care sa contina vreun feedback pozitiv! NICI MACAR UNUL SINGUR!

Eu doar intreb: Ce trebuie sa fie in capul cuiva care scrie asemenea articole? Exista vreo reactie? Vreo corectie? Vreo masura luata in acest sens?

Ma consider cel mai inversunat dusman al ignoantei. Mi se pare un apogeu al nesimtirii omenesti, o "calitate" prea des intalnita si incerc sa o includ in categoria trasaturilor ce-i caracterizeaza pe oamenii mici, cei mai mici.

Si totusi...este peste tot! De dimineata, la metrou unde oamenii citesc ziarul sau scriu sms-uri in mijlocul drumului, al peronului sau al scarilor. La pranz, pe strazi, cand oamenii nu respecta semnul de "Cedeaza Trecerea", cand arunca pe jos ambalaje. Seara, cand te intorci spre casa si in mijloacele de transport in comun oamenii vorbesc la telefon ca sa-i auda si cei de pe strada sau se aseaza in dreptul usii si nu se misca de acolo nici in statie, cand tu trebuie sa cobori si nu ai loc de ei.

Si toate astea din ignoranta. Din incapacitatea de a percepe ca nu esti singur, ca si ceilalti de langa tine conteaza, ca nu te respecti pe tine daca nu-i respecti pe cei din jurul tau.

Ne urmareste peste tot. De fapt s-a transformat in umbra majoritatii.

Nu fi ignorant! Nu inchide ochii! Nu intoarce capul!

M-am gandit sa-mi expun negru pe alb parerile mele despre cum si ce inseamna o prietenie adevarata. Evident, e doar viziunea mea si nu trebuie sa fie general valabila si acceptata.

Mie mi se pare ca pieteniile adevarate sunt cele in care iti permiti sa nu mai vorbesti cu persoana respectiva mai multe saptamani si totusi, atunci cand soarta va apropie, sa nu existe reprosuri. Am realizat cu timpul ca a-ti suna prietenul pentru a-l mustra  ca nu a mai dat niciun semn de viata este cea mai proasta abordare a unei relatii de prietenie.

Traim in secolul vitezei, suntem la varsta la care muncim mult, incercam sa ne construim o carieira, o afacere sau sa ne afirmam intr-un domeniu. In cateva cuvinte: suntem ocupati. Al dracului de ocupati. Tot ce ne lipseste este un prieten relaxat, fara ocupatie care se simte neglijat.

Accept ca sunt cazuri in care prietenii nostri au nevoie de noi sau noi de ei. Suna-ma si spune-mi asta. Voi fi acolo neconditionat fara sa stau sa calculez de cate zile au trecut de cand n-am mai interactionat. Pentru ca, din punctul meu de vedere, asta inseamna prietenie adevarata.

Asa se numeste cartea pe care am inceput-o astazi. E scrisa de John Fowles si promite o experienta frumoasa! :-)

Mie mi-a placut tare asta:

"Un anumit tip de individ se implica in societate fara sa realizeze aceasta, celalalt controleaza societatea. Primul este o rotita, un dispozitiv, al doilea este inginerul, automobilistul."

Pentu ca mie nu-mi plac chestiile cu "punct".

Am scapat de toate treburile astea stresante specifice adolescentului constiincios: examene, proiecte, sustinere disertati (deci master, in general) si m-am gandit sa mai trec pe aici.

Daca stau sa ma gandesc bine, m-as apuca serios de treaba si as incerca sa scriu constant. Nu stiu daca o sa-mi iasa, dar pot sa promit ca incerc!

Trecand peste introducerea lunga de mai sus, una tipica pentru cei care au un blog dar il neglijeaza constant, vroiam sa va povestesc despre starea ce ma apasa. Ca doar de aia sunteti aici, sa vorbim despre mine. Si despre voi, dar mai mult despre mine! :))

As spune ca-s o persoana tare comoda, dar privind cu jind inapoi imi dau seama ca mereu am avut preocupari multe, dese si suprapuse astfel incat mai mereu sa ma simt aglomerata. Nu stiu cum am reusit, dar le-am epuizat. Pe toate. Bine, e de mentionat ca ele (preocuprarile, zic) aveau un inceput si o finalitate exacta la care am ajuns cu succes.

De creo 5 zile am ramas cu UNA. Job-ul. Imi place tare de el si cred ca si lui de mine dar, e mai mult decat evident ca nu este suficient. Adica mie mi se pare ca nu fac nimic si ca imi pierd timpul pretios facand acest nimic, care de altfel, nu ma atrage cu nimic!

Bun, acum ca am reusit sa ma fac clara, ce recomandati? Dansuri? M-ar tenta ele. Sport fac din cand in cand in ritmult meu...deci dansuri! Dar unde? Siti vreo sala buna unde oamenii aia muncesc si cu placere? de unde poti pleca implinit ca ai invatat ceva?

Si cand te gandesti ca am scris atat doar ca sa va cer o recomandare!

Un link catre profilul meu (Alexandra Ilie) de pe BrandYourself.com :-).

M-am jucat si eu cu Instagram (Taken with instagram) ca tot e la moda zilele astea!

Intre timp am gasit si job. Fac ce-mi place si fac bine, multumesc!

De altfel lucrurile se modifica, schimbandu-se dupa propiul lor plac (stiu ce am scris, nu criticati): concediu, munca, niste iesiri haotice si iar munca.

Sper ca si voi sunteti bine pe "la mare, la soare" sau pe unde va mai unduiti formele in binemeritatele concedii :).