Behind petrified eyes...

Da, frate, ati citit bine! Nici n-are rost sa va povestesc toate intamplarile absolut cretine care m-au bagat in starea asta, dar Posta Romana este un mecanism arhaic si toti angajatii aia, dinozaurii aia, angrenati in sistemul asta cretin trebuie dizolvati. Sunt constient ca nici o institutie de stat nu functioneaza la parametri normali in Romania, dar parca Posta Romana este premianta absoluta a ceea ce nu poate fi descris decat drept incompetenta sinistra. De la cozi imense si angajati ursuzi pana la sistemul birocratic defect care ruleaza in spatele acestei 'entitati' de stat.

Bijuterii: Josephine

Haine: Diana Bobar

Model: Micula Bianca @ Graziela Models

MUA: Anca Mihalache

Par: Lori Capetean

Ma mut cu studioul. Cred ca este a patra oara in tot atatia ani. De fiecare data imi spun ca e ultima oara, ca nu mai am nervi, bani si chef de santiere; in paralel, de fiecare data cand o iau de la capat imi spun ca e ok si ca merita. N-a meritat in mod deosebit pana acum, dar trebuie sa fiu sincer si sa spun ca n-as putea sa lucrez de acasa. Pozez destul de rar in studio, deci studioul in sine este un laitmotiv mai degraba; este un loc in care trebuie sa ma simt mai bine ca acasa, dar mai prost ca-n concediu.

In alta ordine de idei, sunt intr-un ping pong intre studioul actual, in care inca activez cu mare pasiune si santierul, in care activez cu ceva mai putina. Mare lucru n-am de spus, dar ii dau inainte si vedem ce iese; un lucru e clar, ca m-am saturat de praf, jeg, smirghel si miros de diluant. Va pun o poza facuta cu telefonul din care nu se intelege nimic. Haa!

Apropo, mi-am luat niste carti de pe TASCHEN, (mult mai ieftin decat din Carturesti) si transportul a fost moka. Asta asa ca heads up in caz ca vreti sa va luati ceva. Eu mi-am luat la reducere Helmut Newton si Edward S. Curtis.

Vojta Dukat - Portrait of a photographer

Cred ca si blogul incepe sa innebuneasca de atata singuratate, drept pentru care m-am gandit eu ca ar fi ok sa bag niste cadre de making-of de la sedinta Florinei de sambata. Aveti ocazia sa vedeti cum ma transform ca o molusca in timp ce pozez. Fantastic, stiu!

As promised... Colectia: Mono Dreams Come True

Model: Roxanné Lys

Make-up: Anca Mihalache @ mua.ro

Dress: Diana Bobar

Trece timpul... ceva de groaza. Observ asta la studio cel mai des. Ajung la lucru pe la 10, ma apuc de diverse si cand ridic capul sa ma uit la ceas, este ora 6 si eu inca mai am treaba. E oarecum frustrant faptul ca treaba nu se termina, cu adevarat, niciodata. Zi dupa zi.

Partea buna, totusi, este ca in tot timpul asta am mai si reusit sa fac cate ceva. Agentia este pe drumul cel bun, inca in crestere. Business-ul foto, nu a fost si nu este (de) neglijat. Dezvoltarea personala exista. Toate bune. De fapt, singura treaba care ma deranjeaza oarecum este faptul ca lucrurile incet, incet, isi stabilesc un ritm molcom care se transforma in rutina, dar daca stau sa ma gandesc bine si asta este doar o iluzie.

Anul trecut nu a fost unul de succes pentru mine, ca sa zic asa; am fost cam demoralizat si abatut, m-am luptat mult cu altii si cu mine insumi, de multe ori fara sorti de izbanda, iar anul acesta m-am decis sa pun altfel problema. Vedem ce-o fi!

Ma rog, postarea asta are rol de amortizare, oarecum; in sensul ca nu am vrut sa sar direct in pita si sa postez ceva fara sa justific abandonarea blogului. De la urmatoarea postare incolo, va mai arat niste poze, poate un clip scurt si va povestesc despre noua mea fixatie: vinilurile.