Adelina scrie

Avem nevoie de simplitate. Simplitatea e frumoasă și e… pretutindeni. Să nu mai complicăm lucrurile, să nu ne mai complicăm pe noi. Avem nevoie de simplitate. Avem simplitate. Să ne bucurăm de simplitate, zic!

Iubirea e când oamenii fug de nebuni prin ploaie, ținându-se de mână, uitând, uneori, de umbrelă și zâmbind cu sufletele.

Astăzi, mă grăbeam să ajung acasă, dar am încetinit pasul când am văzut doi bătrâni, un el și o ea, doamna ținându-l de braț. La un moment dat, s-au oprit și doamna a mângâiat, atât de frumos și-atât de tandru, obrazul stâng al domnului său. Ea i-a zâmbit, iar el i-a răspuns tot cu un zâmbet. Nu știu dacă au stat pe loc mai mult de câteva secunde, după care și-au continuat plimbarea. Tot zâmbind, ea tot la brațul lui. Oamenii aceștia – și nu doar ei! – sunt o dovadă vie a unei iubiri sincere care nu îmbătrânește niciodată. Fizic, îmbătrânim cu toții, încetul cu încetul, dar sufletele și dragostea nu capătă riduri niciodată. Dacă știm să avem grijă de ele, vor fi veșnic tinere.

Simt că vara se cuibărește în sufletul meu, iar eu, desculță ca în primii ani din frageda copilărie, o primesc cu brațele deschise. Mă las mângâiată de soare în timp ce merg, cu picioarele goale, prin iarba de un verde atât de viu. Respir adânc fericirea pe care o trăiesc, atât de liniștită, cu sufletul desculț, îmbrățișat de sufletul lui. E vară și e bine.