Negru-pe-alb

Sa-mi fii apus și răsărit,

Te vreau acum și te-am mai vrut,

Noi suntem stele vii

Cand restul se sting

nu pot s-adorm...

Privirea îmi e tulbure, 

Atât de dulce, scump prăpăd,

Iubesc să te iubesc cu dor

Aş face-o pân’-o fi să mor,

Te vreau, acum, privesc sprea geam

Şi e deschis...

Ferestra, pe care-mi zboară sufletul în vis,

La tine.

Mă macină în gând iubirea

Aş vrea să pot să-ți spun în şoapte

Că te ador în miez de noapte,

Doar tu, eu, noi şi fericirea.

Îmi bate inima în piept în ecoul vocii tale,

Iar pielea ta de catifea, asemeni unor dulci petale,

Ispititoare,

Te vreau cu mine.

În raza lunii să valsăm cu dor

Iar stelele să ne compună poezii de-amor.

N-aş vrea să mor,

Nici o eternitate de-aş trăi

Iar ochii tăi tot nu m-ar plictisi,

M-aş pierde lin,

De suflet mi te-am ataşat

Şi te-am plăcut de l-a-nceput

În ai tăi ochi eu m-am pierdut

Şi buzele-ți când le-am gustat

În vraja ta eu am picat,

Căci mi-ai plăcut...

Deşi n-am vrut.

Privesc acum în ochii tăi

Ştiu că nu vor fi doar ai mei

Şi mă sugrumă

Gândul...că altă fată poa' să-ți spună

Ce nu am voie eu,

Insiruite, gandite , rostite,

Cu o putere ametitoare izvorasc din a mea minte.

Si mi se pare ca ma minte, hartia,

Si ca n-ajunge ca sa-mi astern poezia.

Si gandurile se amesteca, m-au dat peste cap

Aruncate in colturile mintii mele se-ascund, dispar,

Nu vor sa-mi faca pe plac, si tac.

Ce-as putea sa mai spun cand n-am cuvinte?

Caci ti-as spune prin semne, dar n-ai intelege,

Iar eu nu voiesc sa te invat semnele-nainte.

Asculta-mi tacerea!

Soaptele mele mute le poarta spre tine

Vantul.

Priveste-ma-n ochi si minte-ma ca nu-ntelegi ce-ti soptesc cu privirea

Invadeaza-mi gandirea,

Patrunde-mi in minte si vezi ce ascund in intuneric

S-ar putea sa ramai surprins, 

Pe fundal muzica mea preferata,totu-i feeric,

Si-ai ajuns in coltul cel mai ascuns,

Ai patruns,

Am un secret, 

L-am pastrat ferit, 

Tinut privat, discret,

Dar vreau sa-ti deslusesc ce gandesc,

Doua cuvinte,