Pentru femeia care nu mai crede în dragoste.
Poate ai iubit prea mult. Poate ai așteptat. Ai iertat. Ai sperat. Și poate ai primit mai puțin decât ai dăruit. Poate mult mai puțin.
Și ai învățat să nu mai crezi. Să spui „nu-mi mai trebuie”, „nu mai vreau”, „nu mai am încredere”. Dar știi ce? Adevărul e că... încă tânjești. După o iubire care să nu doară. După o voce care nu minte. După o atingere care nu pleacă.
Nu ești slabă pentru că ai iubit. Nu ești naivă pentru că ai sperat. Ești doar om. Și sufletul tău încă stie ce merită.
Dragostea adevărată nu te frânge. Nu te face să te îndoiești de tine. Nu te cere pe bucăți. Ea te cuprinde, te vede, și rămâne. Fără promisiuni goale. Fără jocuri. Fără „poate”.
Și poate că încă nu a venit... Dar nu înseamnă că nu există. Nu înseamnă că ești prea mult, sau prea puțin. Înseamnă doar că inima ta are un alt timp.
Așa că nu te închide. Nu-ți face ziduri din ceea ce alții nu au știut să iubeasca. Pentru că într-o zi, cineva va veni și nu va cere nimic în schimb. Va ști. Va simți. Și va rămâne.
