#softrans

Tot în jurul tău îți confirmă că ești ok, pe picioarele tale și viața e agreabilă chiar și atunci când ți se scufundă corăbiile. După care, stai, analizezi și îți dai seama că îți lipsește un om care să îți fie indispensabil. Îți dai seama că mai tare decât bucuria revederii alor tăi, ar fi revederea cu el, că un weekend pașnic acasă e insignifiant față de o zi petrecută nas în nas cu cineva intim. Și clar nu vrei să depinzi emoțional de un tip ciudat și dificil, știi că nu-i pentru tine cineva rece, dar dacă n-ar fi el, nu ți-ar lipsi nimeni la fel de mult, nu te-ar obsedat altcineva pe atât de mult. 

 M-am obișnuit singură si nebăgată în seamă, sunt din ce în ce mai închisă în carapacea mea și-n camera răsturnată dintr-un apartament, e singurul adăpost pe lumea asta. Nu mai caut oameni și prietenii rezistente la purtare, am uitat cum să mă bucur de cei apropiați fiindcă aștept încordată un semn de la el, un munte de răceală. Și nu mai vreau afecțiunea nimănui până n-o câștig pe a lui, nu mă încălzește nicio revedere cu ai mei, sunt doar persoane care te strâng în brațe mai îndelung decât o fac prietenii, care oricum se clatină ca dinții de lapte.  

Să terminăm cu romanțările și solidaritățile false, e fix cum zice Vonnegut: doar până la facultate, oamenii au "cel mai bun prieten'", cam asta e limita de naivitate, după 30 de ani, fiecare o ia pe alt drum și oamenii devin niște enclave autosuficiente: plătești băutură ta, chiria ta și te satisfaci cum n-ar putea nimeni mai bine seara, singur, în patul care miroase a parfumul tău, detergentul ales de tine și transpirația tot a ta. Alegi singur mâncarea, vacanța și filmul pe care să-l vezi și nu trebuie să discuți cu nimeni impresiile tale. 

 Nu-i datorezi nimănui vreo justificare sau vreun cadou, consumi și te consumi pe tine, ca un ecosistem cu o singură amibă. Și îți dai seama că vietățile gregare din jurul tău, atât de interconectate și suprapuse, se distrează mai bine și sunt mai vii, ea și-a prins părul elegant pentru el și el s-a lăsat de fumat pentru ea și te simți refuzat, dat la o parte de la petrecerea cosmică în care oamenii se fut, se sărută și zâmbesc prin telefon, în care se întristează sau se exaltă reciproc. 

 Ești pe dinafară, ești unul dintre rebuturi, ești freak-ul ăla antisocial și uncool, ești cinicul ăla pe care toți prietenii în relații fericite îl evită, fiindcă le strică modjo-ul. Ești un gângav incoerent și laș sentimental, ești fără rost și fără gust, insipid, incolor și inodor, ca pâinea cu amelioratori. Și e ok, ești în siguranță, nu îți va distruge nimic echilibrul ăsta într-un picior, nu atârni de niciun umăr, ești autonom, societatea te aplaudă: laudă ție, individ-stat în stat, ferice de tine că nu depinzi de nimeni și ți se rupe de microdrame. Fuck them people!