#sarpele

De curand, draga mea Vlagea mi-a facut un cadou complet neasteptat care a picat tamam in una dintre cele mai complexe saptamani din viata mea, unde m-am maturizat nu cu 7 zile, ci cu vreo 3 ani - “Domnisoara Christina”, de Eliade, ca sa o “(re)(re)(re)…(re)citesc”. Avand niste vagi amintiri despre Christina de acum vreo 6 ani, am zis sa incep cu cel de-al doilea titlu de pe coperta: “Sarpele”. Nu voi zice nimic despre actiune, fir narativ, personaje si alte spoilere banale, ci doar atat: intoarcerea in Eden exista. Nu stiu ce ar fi mai potrivit sa spun, daca sa fie oglinda intoarsa cu susul in jos sau backwards in flashforward. Cert e ca Adam e aviator, Eva e bucuresteanca, Edenul e o insula pe lac, Imparatia Raiului e un lac sub lac, marul este gaj si sarpele isi spala pacatul originar. Fantasticul nu mai are nicio bariera in viata de zi cu zi, ba chiar incepi sa te intrebi daca nu cumva esti constient de fantasticul din vinerea ta, inclini usor din cap in semn de salut cand va intalniti dimineata la covrigarie.