Va veni, iubitul meu, o zi în care
Fără speranță la pamânt te vei prăbuși
Zi de jale pentru unii, pentru alții sărbătoare
Și inima ta, zdrobita în mii de cioburi va fi.
Îți spun acum, să n-ai surprize, dragul meu
Vor fi puțini Samariteni în jurul tău
Și poate zile în șir vei sta la pământ
Și poate mulți vor înșela al tău crezământ.
Vor trece pe drum, privind la tine si-apoi la zare,
Mulți... mulți vor trece cu nepăsare
Spălându-și mâinile de tine
Si scuturând în urmă praful de pe cizme.
Vor fi apoi din-aceea ce vor dansa cu veselie
Chiar în picioarele goale de va fi să fie
Peste-ale tale cioburi răsfirate
Și cu gura până la urechi, vor râde pe săturate.
Vor fi pe-acolo, dragul meu, din-aceia care,
Peste-a tale cioburi, vor pune reflectoare
Ca de-a ta cădere, lumea-ntragă să se minuneze
Sunt aceia ce niciodată n-or reuși să te egaleze.
Vor trece pe același drum și oameni
Pe care-a tale cioburi îi vor ademeni
Vor fura din ele cu nerușinare
Spunând că-s ale lor, la fiecare.
Iar la final vor fi aceia care în genunchi s-or apleca
Și bucată cu bucată, vor întregi inima ta
Vor lipi la loc până și ultimul ciob
Cu ei să rămâi, nu fi neghiob.
Fiecare bucățica, să știi, ei o prețuiesc
Ei știu ce e iubirea, și mai mult de-atât, ei o trăiesc
Învață, dragul meu, de-aceștia să te legi
Iar ei îți vor fi alături pe veci.