MÄ oblig
MÄ oblig sÄ ucid un prunc din mine; Copila de ieri mÄ priveČte cu ochii grei, rÄutÄcioČi. Či mÄ-nghionteČte, cÄci am privit Ć®n gol prea mult. MÄ prefac cÄ n-am lacrimi, dar ea mi le transformÄ Ć®n vise Cu aripi rÄsfrĆ¢nte. PÄianjeni, particule de praf, aer nisipos.. AČa-i trecutul meu? CÄci Ć®l vÄd aievea.. Či-n culori vii, SÄ nu mÄ plictisesc de-atĆ¢ta gri. M-a prins de mĆ¢nÄ. Copila, pe care o vedeam cu colČul ochiului, M-a prins, Ć®n sfĆ¢rČit, de mĆ¢nÄ! Dar ce sÄ-i spun? CÄ mi-am pÄtat sufletul de orgolii, De frici Či uri, De vĆ¢nÄtÄi? CĆ¢t s-o mint? Mi-am pus mĆ¢na la ochi, sÄ nu-mi vadÄ impuritatea umanÄ, SÄ nu se mĆ¢njeascÄ, mi-e ruČine.. SÄ nu-mi scotoceascÄ prin organe dupÄ vreun fluture, o emoČie, CÄci va rÄmĆ¢ne dezamÄgitÄ, GonitÄ, RÄnitÄ, De golul din mine.


















