#predicator

Chiar dacă poate fi puțin umilitor pentru noi, aș dori totuși să ne reamintim ceea ce Dumnezeu spune despre căsnicie și cum este ea privită în Cuvântul Său (care sunt lucrurile elementare, de bază, ale familiei, principiile ce trebuiesc recapitulate). Relaâia familială, dintre soțul bărbat și soția lui, femeie (precizări necesare în aceste zile!), trebuie să fie rânduită conform Scripturii. În primul și-n primul rând, familia nu este o invenție omenească, la fel cum nu este nici relația sexuală și de aceea adevărurile revelate ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele ce trebuie să stea la baza căsniciei. Biblia este "manualul Inventatorului" acestei relații și atunci când ea nu merge, trebuie să apelăm la acesta. Aveam 24 de ani când căsnicia mea ajunsese într-un adânc de prăpastie. Am găsit acest extraordinar Manual care este Biblia, și prin această Carte, Dumnezeu mi-a salvat căsnicia și m-a învățat să-mi iubesc și să-mi respect soția. Prin această Carte am învățat ce înseamnă căsnicie și ce înseamnă familie. Dar să nu așteptăm să apară problemele pentru a recunoaște că avem nevoie de acest manual despre căsnicie/familie. Pentru ca viața din ea să fie plăcută lui Dumnezeu, utilă scopului Său pe Pământ și aducătoare de adevărată fericire pentru noi (o degustare a Raiului!), noi trebuie să descoperim care este planul lui Dumnezeu pentru familiile noastre.

CINE ESTE AUTORITATEA ÎN DOMENIU?

Istoria Bisericii demonstrează acceptarea necondiționată a Bibliei ca fiind revelația lui Dumnezeu. Cu excepția unor diviziuni eretice desprinse din ea, în general în Biserică s-a recunoscut că Scriptura este absolut (complet) autoritară și demnă de încredere în toate afirmațiile ei. Martin Luther a spus odată că, "atunci când Biblia vorbește, Dumnezeu vorbește". De aceea, și noi acceptăm Biblia ca fiind autoritară din punct de vedere moral și suficientă în chestiuni de credință și practică. Este autoritară pentru că solicită un răspuns din partea noastră la pretențiile (declarațiile) ei. Este suficientă prin aceea că omul poate beneficia de tot harul lui Dumnezeu, atunci când principiile lui Dumnezeu se transpun în practica sa. Biblia nu recunoaște ca familie conviețuirea a doi sau mai mulți oameni fără legături de rudenie. Temeliile biblice ale familiei sunt descrise în primele capitole ale Bibliei. De ce a creat-o Dumnezeu pe femeie și care a fost intenția Lui în rânduirea căsătoriei (acestei relații soț-soție)? Gen.2:18 "Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." 10 Nu este bine ca omul să fie singur. Din ce punct de vedere? Îl avea pe Dumnezeu cel mai aproape! Omul era singur și Dumnezeu nu a considerat acest lucru ca fiind bun. Orice altceva din creația Lui de până acum a fost, dar nu și acest aspect al ei. El era înconjurat de o creație neatinsă de păcat, binecuvântat de o relație perfectă cu Dumnezeu și totuși Dumnezeu spune că nu este bine ca omul să fie singur!! (NU, nu este un îndemn la căsătorie!)

În mod evident că "singurătatea" de care a vorbit El nu privea relația pe verticală cu Creatorul Său și nici relația lui cu creația. Explicația stă în felul în care evreii priveau omul nedivizat ca o singură ființă unitară, trup și suflet, nu separată ca grecii, omul este doar trup, ori doar suflet. De aceea, NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere spiritual. NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere social. NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere emoțional. NU era bine ca omul să fie singur, din punct de vedere fizic. În acest fel, era considerat tot omul! Toate aceste dimensiuni umane sunt acoperite în declarația lui Dumnezeu - "Nu este bine ca omul să fie singur" - care se referă la absența unei alte ființe ca și el, dar complet diferite de el pentru ca astfel să-l completeze. Dumnezeu pare să vorbească aici despre absența intimității omului. Nu cu El Însuși - slavă Domnului, o avea din belșug pe atunci, ci cu un altul ca și el. Intimitatea privește partea cea mai particulară și personală a caracterului unui om, aspectul lăuntric al ființei sale.

Intimitatea este, atunci, apropierea emoțională dintre doi oameni ce sunt conștienți de nevoia celuilalt. Intimitatea reprezintă fuzionarea a două persoane într-una singură, prin asemănare și unitate. În sensul cel mai real se poate spune că în viața lui Adam Dumnezeu a văzut acest gol/vid de intimitate. El era singur, lipsindu-i o relație intimă cu unul de felul lui. 1 Cor.6:16-17 "Nu știți că cine se lipește de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: ,,Cei doi se vor face un singur trup``. Dar cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El." Dumnezeu l-a făcut pe om să fie o creatură/făptură socială, atât în contextul mai larg al comunității unde-și trăiește viața publică, cât și în contextul mult mai îngust al intimității sale unde-și trăiește viața privată/particulară.

Dumnezeu l-a creat pe om cu capacitatea de a întreține o relație, nu doar cu El Însuși, ci și cu cineva cu care-și poate trăi viața în mod intim. DEDUCȚIILE care se pot face din acest moment sunt multiple și variate. Dacă Dumnezeu a plasat un astfel de potențial în partenerii noștri de căsnicie atunci mult mai multe laturi ale ei pot fi îmbunătățite și dezvoltate. Nici una dintre dimensiunile acestei relații luate în parte și izolate nu pot aduce împlinirea totală dintre un soț și soție. Dacă este doar fizică, nu vor fi fericiți și nu pot spune că au intimitate. Dacă este doar emoțională și nu este și fizică, și spirituală, din nou relația lor nu va fi satisfăcătoare. Dacă este doar spirituală, nu este satisfăcătoare. Doar atunci când toate aspectele singurătății vizate de Dumnezeu sunt acoperite într-o relație soț-soție se poate trăi o relație familială biblică.

UN AJUTOR POTRIVIT

Gen.2:18 ni-l arată pe Dumnezeu anunțându-și "insatisfacția" (nemulțumirea) datorată condiției de singurătate a omului și intervine cu o soluție potrivită Lui : "am să-i fac un ajutor potrivit pentru el".

Astfel, Eva îi era potrivită lui Adam, însă diferită de el. Cei doi luați împreună reprezintă plinătatea caracterului lui Dumnezeu. Povestea continuă cu ilustrația sugestivă a singurătății sale pe care i-a oferit-o Dumnezeu aducând toate animalele create la el și cerându-i să le numească. Trecându-i prin față tot ceea ce a creat, Dumnezeu a vrut să-l facă conștient pe Adam de profunda lui nevoie de a avea pe cineva asemenea lui, totuși diferit de el. Din tot ce-a văzut nu a putut alege nimic care să-i înlăture starea de singurătate și neîmplinire.

CE ESTE CĂSĂTORIA?

Gen.2:21-24 "Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: ,,Iată în sfîrșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.`` De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup".

Dumnezeu intenționează și așteaptă ca mariajul să fie un angajament de o viață luat între un bărbat și o femeie, ce se bazează pe principiul dragostei divine. Relația dintre Isus Hristos și Biserica Sa este exemplul suprem al dragostei devotate pe care trebuie să o aibe soțul și soția în relația lor. Căsătoria nu este o convenție socială, sau o înțelegere de a trăi împreună. Ea este instituită de către Dumnezeu să fie un legământ de parteneriat și de completare reciprocă și este menită să vă păstreze puși deoparte (sfinți) în relația voastră fizică (1Cor.7:2-5). Relația din căsătorie a fost rânduită să fie una de unitate și de contopire într-un singur trup, care reflectă relația de dragoste dintre Hristos și Biserica Lui. Dumnezeu a instituit căsătoria: Când te căsătorești te angajezi printr-un legământ luat înaintea lui Dumnezeu să oferi o viață în companie partenerului tău de căsnicie. Relația din căsnicie cu partenerul tău se presupune să fie modelată după relația Domnului Isus Hristos - Efes.5:21-33

ÎNCUNUNAREA CREAȚIEI

a constituit-o unirea sfântă a bărbatului cu femeia. Aceasta a fost mai mult decât crearea cuiva după "felul/soiul" omului; a fost alăturarea celor doi. Biblia ne spune că Dumnezeu a adus-o pe femeie la bărbat. El nu a lăsat-o să rătăcească în grădină, printre animale, până ce cei doi s-ar fi găsit singuri, ci El Însuși i-a unit. Adam a răspuns prompt la aceasta numind noul său tovarăș, femeie. Ce fel de relație era aceasta? Vers.24 ne spune: "de aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup". Expresia "de aceea", indică răspunsul la întrebarea anterioară "DE CE A CREAT-O DUMNEZEU PE FEMEIE ȘI CARE A FOST INTENȚIA LUI ÎN RÂNDUIREA CĂSĂTORIEI".

Femeia nu a fost creată în primul rând pentru propagarea speciei (umane), cum ne este sugerat de filozofia greacă (și de către unele culte neoprotestante, în zilele noastre!), sau de către susținătorii legilor naturale, ci pentru că nu a fost bine ca omul să fie singur. Astfel, Dumnezeu i-a oferit acestuia partenerul potrivit să-i împlinească cele mai intime nevoi ale sale ca om - i-a dat persoana cu care să-și poată împărtăși toată paleta vieții sale pământești. Din această pricină, nu doar că a fost creată femeia, dar a fost orânduită și instituția căsătoriei. Căsătoria este actul prin care cei doi devin unul - se fac una. Ea a fost instituită în primul și-n primul rând din nevoia parteneriatului și este descrisă de la un capăt la celălalt al Scripturii ca fiind unirea celor doi într-un singur trup. Astfel, realizarea ce a încununat creația a fost această uniune sfântă a omului cu femeia. Odată ce a fost creată femeia, Dumnezeu a putut să declare că "toate au fost foarte bune" (Gen.1:31) și în a șaptea zi s-a odihnit din lucrarea Lui.

Dacă doriți ca familiile voastre să facă saltul de la mediocritate la excelență, aceste principii biblice trebuie reafirmate și trăite în permanență în unanimitate de către ambii parteneri. O căsnicie puternică și biblică reprezintă cel mai stabilizator factor în viața personală a fiecărui partener în fața șocurilor vieții. De asemenea, ea oferă mediul în care copiii veniți pe lume unui cuplu să aibe parte de exemplul de viață creștină care să-i îndemne la vârsta responsabilității să adopte la rândul lor același stil de viață. Ce și-ar dori mai mult niste părinți creștini!! Nimic nu poate exprima mai (apăsat) serios cât de necesară este existența unei sănătoase relații soț-soție pentru bunăstarea emoțională a copiilor noștri. Căsniciile puternice, întemeiate biblic, oferă copilului sentimentul de siguranță care să-l lanseze cu curaj în viață. Să-i producă dezvoltarea personalității și a caracterului. Când există armonie în relația soț-soție, se infuzează stabilitate în familie. Căsnicia puternică este limanul de siguranță necesar copiilor în timpul procesului lor de creștere și educare. Lumea lor nu va fi o lume a conflictelor, a dezamăgirilor, a durerii neexprimate provocate de slăbiciunea părinților, ci aceea a încrederii, a siguranței, a stabilității și a dragostei arătate de către aceștia.