Lockdown And I was robbed by my own life, but it feels good here in lockdown World look deceptive in photos, and I enjoy them in quarantine Kitchen to balcony, balcony to bed that’s my walking lane, sometimes I play with my shadow in sunlight Dishes in sink chorus with birds chirping outside and I drank solo on Saturday and it is fine!!! . Random things I write on paper, write , erase and write not once or twice, may be millions of times It feels same inside or outside, but it feels okay here in lockdown!!! I was speechless and ceiling was making sounds Curtains were busy in sharing the tales of wind with walls, but my thoughts were hanging upside down And you said you felt alone with one roof and four walls I love that woman more these days, who is locked in mirror I won’t tell that if I missed those web series we watched together or our early dinners I am numb for moments, and I then I m talking to four walls and one roof Maybe I am falling for woman in mirror and you are calling me aloof Maybe I am obsessed with the silence Maybe I need colors for my bad paintings !!! Dancing in my underwear, i was fooled by my own time Will relish the silence of my own world in lockdown!!! #lockdown #lockdownfun #notapoetry #stayhome #stayathome #iwrite #writing https://www.instagram.com/p/B_A_XTzga5D/?igshid=5ide2kjo0rqz

que não se embala

Dintr-o cameră a ieşit o suflare rece sau un suflet de copil ce plecase la plimbare, pe înserate.    Pe cer, stelele dansau foarte înflăcărate şi cu ardoare pentru că era o seară liniştită specifică unui sat românesc. Dar, ce să vezi… una dintre ele fiind îmbătată sau ameţită de praful lor stelar s-a lăsat să cadă lin în mâinile neantului, formând o linie uşor curbată şi strălucitoare pe bolta cerească.    Acest copil firav văzând frumuseţea morţii unei stele a rămas nemişcat 15 poate 20 de minute cu privirea aţintită la cer. De ce? La ce se gândea?    „Ce frumos… ce strălucitor, ce delicat şi ce lin a zburat acea stea.” Frumuseţea l-a captivat pe băieţel? Poate da, poate nu… Deseori observăm stelele doar atunci când sunt în cădere şi ne punem o dorinţă pentru că aşa se face. Nu?     Dorinţe, cu toţi avem aşa ceva, să avem bani, maşini, case, lucruri materile valorificate în bani foarte mulţi. Majoritatea oamenilor asta îşi doresc, dar liniştea sufletească cine o caută? Acea persoană care este pe patul de moarte, sperând ca preotul să-i ierte păcatele? Sau mai bine zis, Dumnezeu să-L primească în Împărăţia cerurilor, împreună cu toţi sfinţii, etc, etc. În fiecare clipă ne dorim câte ceva, când nu avem un calculator ni-l dorim, când apare un smartphone nou ni-l dorim pentru că cel pe care în avem s-a învechit şi lista continuă.      Liniştea sufletească, am auzit de ea dar cum o simţim, când o simţim? Dar, când o pierdem? O pierdem atunci când uităm de suflet şi ne axăm mai mult, 99,99% din timp pe lucruri materiale şi carnale. Ce să facem să o obţinem? Nu am un răspuns concis nici pentru  mine, tot ceea ce ştiu este că eu sunt liniştit sufletesc când sunt cu părinţii mei la masă, când îi am alături, şi ştiu că nu-i dezamăgesc, atunci când mă trezesc şi-mi fac o cafea şi citesc o carte bună, şi atunci sunt liniştit sufleteşte, atuni când citesc rugăciuni sau acatiste şi atunci sunt, şi în puţinele momente când merg  la biserică. Vrem liniştea sufletească dar este foarte greu s-o obţinem, esenţialul este să facem ce ne place nouă dar nu să consumăm alcool, ţigări, să apelăm la droguri sau la alte chestii ce ne-ar putea distruge fizic. Ar fi bine să mai citim o carte, să stăm împreună cu cei dragi, cu familia, cu prietenii să discutăm, dar nu pe internet, discuţii faţă în faţă fără să avem telefonul în mână. Să ascultăm muzică bună, cu ochii închişi şi să visăm dar nu prea departe ca să nu ne dezamăgim. 

Seorang teman seharusnya bertindak sebagai teman. Merasakan selayaknya teman. Bukan mengutuk indahnya serat cokelar di pupil mata temannya. Atau. Bukan menahan rona merah di pipi. Atau. Merekam gelak tawa temannya di telinga. Membekukan senyum kekanak-kanakan temannya di mata. Bukan. Jangan. Aku mohon jangan tampilkan itu. Karena aku takut tak sanggup hanya mengutuk, menahan, membekukan dan menangkap keindahannya tanpa memilikinya.

"senyumnya adalah sebuah hal buruk termanis di dunia sejauh ini. Apakah ada hubungan antara mata dan senyum?"