O să ajungi într-o zi să îți dai seama că nu mai ai nimic . O să rămâi cu sufletul pe drumuri . Persoana pe care o iubești cel mai mult o să dispară , mama nu va mai fi acolo să ai pe umărul cui plânge , cea mai bună prietenă nu îți va răspunde la telefon , nimeni nu îți va da ajutorul . Vei cădea în abis , te vei prăbuși și nu te vei mai ridica . Nu pentru că nu vei mai putea , ci pentru că nu vei mai avea de ce . Atunci o să îți amintești cât de fericită erai cândva , cum râdeai cu prietenii , cum erai iubită și cum iubeai . O să îți amintești primii fluturi în stomac și prima strângere de mână , primul sărut în ploaie și prima absență , prima beție și prima iubire , lacrimile îți vor curge șiroaie și vei simți cum te sufoci de dor . Atunci îți vei aminti cum cineva ți-a spus că viața ta e perfectă și nu ai crezut , până ai pierdut tot.