#minkamp

The only genres I saw value in, which still conferred meaning, were diaries and essays, the types of literature that did not deal with narrative, that were not about anything, but just consisted of a voice, the voice of your own personality, a life, a face, a gaze you could meet. What is a work of art if not the gaze of another person?

Solange das, was außerhalb des Menschlichen liegt, unmöglich zu erreichen ist, solange die Welt an sich uns niemals erscheinen kann, sondern sich nur durch Sprache und Kategorien erschließt, mit anderen Worten als etwas innerhalb des Menschen Liegendes, und solange die außerhalb des Menschlichen liegende, sprachlose Welt eine Utopie ist, im eigentlichen Sinn des Wortes, ein Nicht-Ort, warum sie dann suchen? Warum sich nicht einfach von ihr abwenden? 

Când perspectiva asupra lumii devine mai amplă, nu numai că se atenuează durerea pe care aceasta ți-o provoacă, dar se restrânge și sensul ei. Pentru a înțelege lumea, trebuie să te păstrezi la o anumită distanță de ea. Lucrurile prea mici pentru a fi văzute cu ochiul liber, cum ar fi moleculele și atomii, le mărim, iar pe cele prea mari, precum sistemele noroase, deltele râurilor, sistemele solare, le micșorăm. Când le-am adus astfel în bătaia simțurilor noastre, le fixăm. Și ceea ce am fixat numim cunoaștere. Pe tot parcursul copilăriei și al adolescenței ne străduim să stabilim distanța corectă față de lucruri și fenomene. Citim, învățăm, experimentăm, ne adaptăm. Și ajungem într-o zi în punctul în care toate distanțele necesare sunt fixate, toate sistemele necesare sunt stabilite. Atunci timpul începe să curgă mai repede. Nu mai întâmpină vreo piedică, totul e stabil; se revarsă prin viețile noastre, zilele dispar cu repeziciune, și, până ne dăm seama, avem patruzeci, cincizeci, șaizeci de ani...