#gusturi

Raman inauntrul nostru stafii. Stafii care nu pleaca niciodata. Stafii cu care luptam. Suntem si noi la randul nostru stafiile altora. Nu o sa cunoastem raspunsul la atatea intrebari, nu o sa indraznim sa punem intrebari si cel mai nostalgic este ca nu ne incumetam sa dam raspunsuri. Cate intrebari avem, atatea fantome ne bantuie. Nu palavragesc despre regrete, nu sunt stafii despre regrete, sunt duhuri din desfasurari, din incidente, din peripetii. Nalucile astea despre care vorbesc nu sunt amintiri, nu sunt mentiuni, sunt pur si simplu - lucruri, oameni si intamplari pe care nu le intelegem, care au plecat, care s-au evaporat si au ramas doar o reflectie pe care nu reusim sa o discernem, sa o catalogam. Stafiile astea nu se dosnesc in amintiri, se ascund in melodii, in imagini, in sunete, in gusturi, in mirosuri si in texte. Probabil singura modalitate ca sa le indepartam de noi este sa le inlocuim cu alte fantome. Insa, concluzia la care am ajuns este ca, oricat am incerca sa ignoram existenta lor, oricat am incerca sa le mistuim, ele raman. Raman pentru totdeauna. Pe vesnicie. Ele raman pentru totdeauna.