#dienos

kažkaip seniai nieko nerašiau. tai šian šioks toks gyvenimo update'as :]

visų pirma atsiprašau visų, kas skaitydami mano praeitą postą tikėjosi, kad man kažkas atsitiks. šįkart [ir daug kartų po to] likau svaika ir gyva, sori. gal kitą kartą :D

tai va, kas gi pas mane naujo. šiandien nusipirkau maikę už 8 litus, laimėjau obuolį @ alias party, vis dar nebuvau savo laisvojo dalyko paskaitoj, valgiau makaronus dukart per dieną, dabar labai noriu arbatos ir sold outų konco, ir dar galvoju, ką čia ryt apsirengt.

vakar nebuvo nieko įdomaus, nes buvo sekmadienis, nekenčiamiausia mano diena. užsiminsiu tik tiek, kad grįžau namo 10ą ryto, šiek tiek pamiegojau, ir 2ą valandą jau pasakojau mamai apie šeštadienį.

o dabar apie šeštadienio įsimintiniausius momentus. vakaro vinis - ruberoido ir lucky strike koncas. pankroks; pamestas ruberoido ženkliukas; surasti ruberoido ženkliuko likučiai [ačiūūū nepažįstamajai]; afteris; vien su marškiniais sningant bėgom atsiimti picos, kuri buvo praryta 8 alkanų snukių per 2 minutes; bomžpakai; filmas, kur džeimsas bondas banditas; ir lūžau pakeliui namo, nes nepamenu kaip važiavau, tik per stebuklą pabudau prieš pat savo stotelę. o šiaip viskas gerai.[vėl! dammit :D]

jai dar kam įdomu, galiu parašyt ką veikiau penktadienį. pirmą dienos pusę maliau šūdą, o vakarop nuvariau paklausyt avarinio [kirčiuoti avArinio, nes taip juos pristatė] įėjimo į knygų mugę, nes į kablį negalėjau varyt. nors pagrojo gal 20 minučių, buvo gerai. o knygų mugėj įsigijau vieną knygą [apie satanizmą] ir 2 ženkliukus. dar trūlike gražų bičą mačiau.

jau pati jaučiu, kad nesąmones rašau, todėl baigiu. ir pažadu, kad kitas postas bus prasmingas, su kažkokia mintim ir mano pamąstymais. aš jau net juodraštį turiu :P

Sharunas Bartas e unul din regizorii importanți ai Lituaniei, iar Trys dienos, în traducere Trei zile, e primul lui film de lung-metraj. Doi băieți de la țară pleacă pentru trei zile la Kaliningrad. Apărut imediat după dezmembrarea Uniunii Sovietice, filmul descrie atmosfera acestui vechi oraș nemțesc, ce a aparținut USSR și acum e o exclavă a Federației Ruse. Cei doi băieți ajung în portul Kaliningradului, unde întâlnesc două fete cu care vor să-și petreacă noaptea.

Bartas pare impresionat de chipurile oamenilor și de istoria pe care acestea o poartă. Personaje pasagere, neimportante pentru poveste, sunt arătate în prim plan, figurile lor dominând ecranul, strigându-și parcă poveștile nerostite pline de tristețe. În contrast cu fețele posomorâte, tot în prim plan sunt aduse portul și navele sale, simboluri ale schimbului neîngrădit, ale calatoriilor și ale libertății. În tot timpul petrecut în Kaliningrad, cei doi băieți nu reușesc să aibă niciun schimb uman real. Dornici de libertate, cei doi află că nu au cu cine să creeze vreo legătură și că sunt prizonierii unei lumi în care oamenii la vârsta lor, în jur de 28 de ani, se pregătesc de sfârșitul vieții, nu de un început în forță și cu entuziasm.