Confesiuni - Nicolae Labis
5 Să observaţi că niciodată N-am fost singur cu mine cum mulţi au crezut. Tot ce-am iubit, niciodată N-am mistuit într-al timpului paşnic trecut. Tot ce-am putut să privesc Mi s-a părut din cale-afară De crunt ori dumnezeiesc - Nu i-am dat voie să moară. Sub zenit Am să fiu fericit Când cineva, Descifrându-mi litera şi inima mea, Va putea fi privit Râzând, ori rânjind, Ori plângând.












