#romaneasca

Mă dezic, deci,

de florile din ghiveci.

Se vor ofili și astea, vom lua altele,

le vor mânca pisicile și vor sfida artele.

Nimic nu durează, e-un fapt al vieții,

un adevăr ce dansează la nunta tristeții

cu pumnul ce-a spart pereții.

Plănuiam

să mergem în Amsterdam.

Ne-am fi putut asurzi reciproc

cu sunetul canalelor ce curg dintr-un foc,

să nu ne-auzim justiția cum va fi sucombat

sub urletele minciunilor ce s-au tot agravat.

Nu-i nimeni suficient nimănui, se pare;

ai zice că omul nevoie de vise n-are.

Ne regăsim mult prea târziu în deșert, în noapte,

și nu mai avem pagini pentru ceilalți în carte.

Mereu pentru alții, mereu ne lăsăm

să credem că suntem. Că merităm.

Nu-i drept, ești nedreaptă, și chiar de te scuzi,

sub ploaia vicleană mă scalzi, mă uzi

și mă uiți.

Mă uiți.

Încep atunci din exterior

cu vin, vin

către interior,

să-mi dezinfectez sufletul de grai străin.

Mă dezic, așadar,

O sa ne prefacem ca nu e 26 deja, spunand ca maine va fi ziua. Data. Sfarsitul. Intervalul orar cand cerul pe pamant va cadea, cand stele in foc se vor transforma de pe mine inamic intergalactic m-ar declara.

Dar pana atunci... Mai e publicarea lui. Archive of Our Own, @Noximilien. 26 Noiembrie 2020.

Si desigur, pasajul ce aduce trei ani de ghinion pe cuvant citit. Daca va sperie gandul ca ramaneti fara ani, nu va faceti griji... Blestemul se transmite si la stramosi.

***

-Vino cu mine, sclavule, sa tii capastrul cat timp gandesc.

Harap Alb il urma sus fara o secunda de ezitare, sperand in tot acel timp ca stapanul lui sa zica acele cuvinte. Spanul se uita la el o data, o privire ce dura decenii, si isi baga fara avertisment degetele intre bucata de piele de la gatul lui si gatul lui, simtindu-i pulsul. Zambi scurt, doar dinti si rautate, apoi se intoarse cu ochii la drum si porni.

-De acum nu vei mai astepta sa iti zic ce sa faci, spuse Spanul cu o incruntatura. Cine se astepta ca sa ai un sclav sa fie asa de greu? Mai ales pentru ca faci totul bine, asa ca nu pot sa te pedepsesc niciodata...

***

..... . Am zis ca e smut? Am zis. Nu va mai uitati asa la mine. It will only get worse <3

Ma comport exemplar după standardele mele

În acorduri fine ce-mi sunt presărate pe timpan,

mi-amintesc de fiecare dată, în fiecare an,

ce simple-mi sunt cuvintele când mi se-aștern pe ochii-mi,

și câte note-ascunse mai pot da limbii-mi.

Printre strigoi și iele, ori paparude,

stau nemișcată cântându-i ploii să mă ude.

Renumele-i e mut, sunt strigătele-i mute

și de demult dușmanii decis-au să nu o mai asculte.

Dar dibăcia îmi e soră când slovele mi le fac sclave,

pentru orice în lume, simțiri oricât de slabe,

există mii de alte lumi ce le-ar putea descrie.

Și-acum, să mă gândesc, ce îți doresc eu ție,

tu, tărâm de basm ce plin e de noroiul

celor pe care încă-i lasă pe tronuri norodul.

Acei împărați spâni ce ți-au furat din mreje naiul,

acei îndrăciți

prea îndrăgiți,

ce ți-au incendiat raiul.

Dulci plaiuri mioritice, cu mierea-vă din buze,

vă cer din partea tuturor o sută două scuze.

Ce să-ți doresc eu ție,

dulce Românie?

Ce îmi doresc și mie:

în față să îngenunchieze sub sabia oarbei justiții

tot ce ne-a-ngenunchiat vreodată în false inchiziții.

Să tremure și zeii când imnul ni-l cântăm,

graiul să ne răsune și noi să răsunăm,

s-atingem norii cu brațe de Ceahlău,

în ie să ne țesem tot ce-i urât și rău,

ca pe-un stindard de daci, cu Bendis conducându-i,