După 2 ani de locuit permanent în Vale și o dată stabiliți în căsuța noastră am putut observa schimbările de climă ce se produc de la an la an. Am observat felul în care în zona noastră (și nu numai) pornește o ploaie: aproape pe neașteptate se adună o masă compactă de nori negri și până să pornească ploaia își descarcă întru-un mod înfiorător tunetele și fulgerele.
Căsuța noastră aflându-se pe deal iar pereții fiind din scândură, aceste descărcări ne-au convins în timpul unei furtuni (când casa tremura de la tunete iar înăuntru noi îi țineam ritmul tremuratului) să ne instalăm un paratrăsnet.
Am pornit a doua zi la oraș la un magazin de bricolaj hotărâți să cumpărăm un sistem gata făcut. Problema la un astfel de sistem era că trebuia lipit de casă iar în cazul în care ar fi lovit un fulger paratrăsnetul, curentul ce s-ar fi descărcat prin acesta ar fi fost la doar câțiva centimetri de scândura lăcuită, ceea ce putea duce la aprinderea acesteia din cauza căldurii emanate de imensul voltaj al fulgerului. Un sistem performant special pentru cabane de lemn există, însă acesta este exagerat de scump.
De la sistemul complet am cumpărat doar tija de un metru (vârful), iar restul corpului l-am compus dintr-o țeavă dreptunghiulară pe care am fost norocoși să o găsim în comună. Aceasta era deja tăiată în bucăți de 2 metri. Am prins 4 astfel de bucăți cu platbanda și șuruburi.
În pământ am introdus țeava cam 1,7 metri astfel încât înălțimea de la pământ este de aproximativ 7,3 metri (peste nivelul casei). Prima parte de doi metri a trebuit introdusă în pământ la minim 1,5 metri deoarece mai la suprafață pământul este mai uscat neexistând astfel conductivitate. Al doilea considerent, ar fi greutatea restului de 7 metri care ar fi îndoit de la bază toată țeava.
Groapa pentru țeavă am săpat-o cam la vreo 70 de centimetri cu un diametru cât mai redus pentru a nu scoate prea mult pământ. Pe fundul gropii am turnat cenușă pentru o mai bună conductivitate. Pe lângă pământ am adăugat și pietre mari pentru o susținere mai bună. Țeava am bătut-o cu un par mare de lemn.
Soluția mai bună ar fi fost ca în locul țevii dreptunghiulare să fie o țeavă rotundă, însă întreagă nu puteam să o transportăm de la oraș, nu am fi putut să o batem atât de mult în pământ, iar tăiată ar fi trebuit prinsă la loc prin sudură, iarăși o problemă la locația noastră (lipsa electricității).
La sfârșit am ancorat-o cu trei corzi de oțel. Paratrăsnetul se află la aproximativ un metru de casă.
Le mulțumim vecinilor noștri care ne-au ajutat la construirea și ancorarea acestui paratrăsnet. Acum ne simțim mai în siguranță însă nu suntem curioși să testăm paratrăsnetul nostru improvizat :)
Paratrăsnet După 2 ani de locuit permanent în Vale și o dată stabiliți în căsuța noastră am putut observa schimbările de climă ce se produc de la an la an.
