#cotiso

Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma

Cel putin trei dintre regii daci au fost considerati de romani drept un pericol pentru stabilitatea sau chiar existenta Romei. Primul a fost marele Burebista, cel care stapanea un teritoriu de cateva ori mai mare decat Romania de astazi si care avea o armata comparabila cu cea a Romei. O confruntare dintre cele doua forte militare…

New Post has been published on http://bit.ly/2ds4FWg

cunoastelumea.ro : COTISO – Regele DAC care a făcut să tremure Roma.

 Italicii se temeau de o invazie a dacilor în Peninsula Italică. Istorie inedită…

 by Daniel Roxin

Cel puțin trei dintre regii daci au fost considerați de romani drept un pericol pentru stabilitatea sau chiar existența Romei. Primul a fost marele Burebista, cel care stăpânea un teritoriu de câteva ori mai mare decât România de astăzi și care avea o armată comparabilă cu cea a Romei cuceritoare. O confruntare dintre cele două  forțe militare ale antichității europene ar fi putut schimba radical istoria Europei. O victorie absolut posibilă a geto-dacilor ar fi eliminat din istorie viitorul Imperiu Roman. Ca urmare a faptului că atât Cezar, cât și Burebista, au fost asasinați în acelați an, 44 î. Chr., această epică confruntare nu a mai avut loc…

Ultimul mare rege cunoscut al dacilor, Decebal, a fost de asemenea o mare durere de cap pentru romani. După ce a decimat armata lui Fuscus în anul 87 d. Chr., Decebal a reușit să obțină în anul 89 d. Chr. de la Împăratul Domițian o pace extrem de avantajoasă. Termenii acesteia presupuneau, printre altele, ca romanii să le plătească dacilor anual o taxă de protecție și să le dea acestora din urmă și meșteri romani pentru ca Decebal să își construiască cetăți și orașe…

De altfel, teribilele războaie care s-au dus câțiva ani mai târziu între Decebal și noul împărat, Traian, puteau să se termine foarte prost pentru romani dacă Decebal ar fi reușit să își ducă la bun sfârșit planul care presupunea să treacă Dunărea cu armata pe timp de iarnă (în timp de Traian era în Dacia) și să invadeze Roma. Din nefericire pentru marele rege dac, Dunărea l-a trădat, gheața a fost prea subțire…

Între cei doi mari regi a mai existat unul care le-a dat fiori romanilor și care s-a amestecat, precum Burebista, în jocurile politice de la Roma. Numele lui era Cotiso și, potrivit lui Constantin C. Giurescu, era „contemporanul lui Octavian August și pare să fi stăpânit în sud-vestul Daciei” (”Istoria Românilor”). Acest rege geto-dac era la apogeul puterii sale în anul 30 î. Chr., adică la 15 ani după moartea lui Burebista…

Iată ce spune despre el Annaeus Florus „Dacii trăiesc nedezlipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obişnuiau să se coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile. Augustus a hotărât să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus şi i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost aşezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi.”

Un alt renumit scriitor latin, Horațius, scrie următoarele: “Puțin a lipsit ca Roma, sfâșiată de lupte  interne, să fie nimicită de către daci și etiopieni (egipteni, n.n.): aceștia sunt de temut prin flota lor, iar aceia (dacii, n.n.) se pricep mai bine decât toți la aruncarea săgeții.”

Informații deosebit de interesante despre jocurile politice făcute de regele Cotiso, ne sunt oferite și de ziarul Adevărul: <<Regele dac şi-a creat un mare renume odată ce atât Octavian, cât şi Marc Antoniu, protagoniştii ultimului mare război civil al Romei Republicane, şi-au disputat alianţa cu acesta. Ambii pretendenţi la puterea supremă în Roma au încercat să-l atragă de partea lor pe regele dac şi pe războinicii săi. Octavian ar fi fost dispus, spun unii autori latini, să ofere mâna propriei fiice acestui rege barbar, în schimbul ajutorului militar. Mai mult decât atât, ar fi fost dispus să se căsătorească, la rândul său, cu fiica lui Cotiso, realizând o alianţă cu lumea barbară pe care romanii o găseau de neconceput.

Cotiso era al doilea rege dac care se implica în politica internă a Romei, după Burebista. Vestea că dacii s-au aliat cu unul dintre triumviri şi că ar putea invada Roma a stârnit un val de teroare în Italia. ”În timpul luptelor dintre Antoniu şi Octavian, o invazie a dacilor era o teroare constantă asupra Italiei“, se arată în ”Monumentum Ancyranum: The Deeds of Augustus”, editată de Departamentul de Istorie a Universităţii din Pennsylvania.>>

Vizionează Teser-ul filmului artistic ZALMOXIS

Iată cum, spre deosebire de istoria predată în școlile României, o istorie care minimalizează la maxim puterea, rolul, cultura și influența geto-dacilor în antichitate, izvoarele romane, alea scrise chiar de adversarii strămoșilor noștri, vorbesc adeseori cu teamă și respect față de geto-daci.

În final, vă mai ofer un citat edificator despre frica care i-a urmărit pe romani multă vreme:

Lucan, despre pericolul dacic (Epopeea Farsalia): “Zei cerești, țineți departe de mine această nebunie și anume ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mișcare pe daci și pe geți, Roma să cadă iar eu să rămân liniștit…”

Daniel Roxin http://daniel-roxin.ro/

I’ve been walking around with a knot in my throat all day, drying to gulp it down and untangle the mess it’s made. Truth is I’m simply tired of this shyness, this fear of embarrassment.

How many times have I given up an opportunity? A chance? I’ve walked by, afraid to look up, afraid of what might happen, of what could happen…If I would just speak up, say hello, smile and embrace life without hesitancy. I’m tired of walking by. Because I long to have that feeling, warmth resting in your belly, a certain kind of happiness.

Today I walked by again, and afterwards I felt like bursting out into tears, because tomorrow the countdown begins… Two months. So I sat down in my seat afterwards, and laughed (tried to..) with my friends, meanwhile glancing away. Unhappiness reads on my face. It reads in my posture. In my words and behavior.

I am a jumble. A mess. I don’t know whether to laugh or cry. My words make absolutely no sense.

I just need a hug. And a cup of coffee.

And an answer to everything.

I read once somewhere, that it is glances and looks that set souls on fire. I think that it’s true, as mine has been up in flames, and my ribs can barely continue to contain the heat as it spreads, glows, and warms me inside out. 

I want to get to know you, but first I think that I will need an armful of courage, some handfuls of words, a good dose of spontaneity..

…perhaps for the both of us?