#confesorul

V4.104 Mama Cerească este complet absorbită de Preasfânta Treime și Ea absoarbe cele Trei Persoane Divine în sine. Astfel Ea participă cu atribuția ei de mijlocitoare, la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni (26 ianuarie 1902)

V4.95 Luisa este îngrijorată de teama că starea ei este în întregime rodul imaginației ei. Lipsa face cunoscut de unde vin lucrurile (25 octombrie 1901)

Dacă ai ști cât de încântat sunt și cât Îmi place să pot continua în creaturi acea iubire care domnea din veșnicie și încă domnește în Preasfânta Treime! Iată motivul pentru care vreau consimțământul intenției Confesorului unit cu Mine pentru a putea continua în mod perfect această iubire simbolică a Preasfintei Treimi”.

„Preaiubita Mea, din Cer tânjesc după tine, în Cer, în Cer te aștept”. Și ca fulgerul a fugit. Apoi, reîntorcându-se, a repetat: „Încetează acum cu suspinele tale aprinse, care Mă chinuie continuu și vor să Mă capteze”. Alteori [spunea]: „Dragostea ta înflăcărată, dorurile tale sunt alinări pentru Inima Mea tristă”.

În acest timp, l-am văzut pe Confesor și, întorcându-se spre el, l-a prins de mână și i-a spus: „Când vei veni, însemneaz-o în partea dureroasă [a trupului], căci o voi face să asculte”, și a dispărut. Prin urmare, rămânând singură, îmi simțeam durerea mai intensă.             Apoi a venit Confesorul și, găsindu-mă suferind, chiar și el m-a mustrat pentru că nu am ascultat și, spunându-i ceea ce am văzut și ceea ce Domnul nostru îi spusese lui, el, ascultându-mă, mi-a însemnat [cu semnul crucii] partea unde sufeream și în două minute am putut să respir și să mă mișc, în timp ce mai înainte nu puteam să o fac fără să simt spasme groaznice; îmi pare că ascultarea și acele semne în formă de cruce mi-au legat durerea ca să nu mai sufăr,

Iar Isus, cu bunăvoință, mi-a reexaminat sufletul pentru a mă pregăti să-L primesc; apoi m-a transportat în afara mea și împreună (cu El) am găsit-o pe Mama noastră Regină care îi spunea lui Isus: „Fiul meu, acest suflet va fi mereu gata de a face și a suferi ceea ce vrem Noi și aceasta este ca o legătură care leagă dreptatea; de aceea, salvează multele masacre și foarte mult sânge pe care trebuie să-l verse oamenii”.

Isus s-a arătat complet rănit și mi-a spus: „Vezi câte răni Mi-au deschis aceștia și câtă necesitate este de această stare de victimă și de suferințele tale continue? Pentru că nu există moment în care să nu Mă scutească de a Mă ofensa, iar ofensele sunt continue, tot așa suferințele și rugăciunile trebuie să fie continue pentru a Mă cruța; și dacă te vezi fără suferințe, să tremuri și să te temi, fiindcă, nevăzându-Mă alinat în durerile Mele, să nu se întâmple ca Eu să le acord dușmanilor acea libertate dorită atât de mult de ei”.

V3.94 Chiar dacă pedepsele sunt necesare, din când în când este necesar să se îndepărteze furia Justiției Divine, așa cum face Luisa cu suferința datorată ascultării (11 iulie 1900)