distorsiuni morale
Zeii popoarelor din sud sunt niște divinități invizibile cu care omul contactează în natura sa interioară, care stârnesc o anumită frică și teamă, dar care dintr-un alt aspect inspiră încredere și siguranță. Omul îi vede pe acești zei ai lumii interioare conform propriei sale naturi. Dacă este moral dezvoltat, zeii îi apar în adevărata lor imagine. Esența lor se revarsă spre el și el se simte intern iluminat și transfigurat. În cazul omului imoral, cu concepții rele, sau urâte, ori neadevărate, atunci el percepe o imagine distorsionată a acestei lumi a zeilor. Îi apar forme și figuri furios demonice. Chiar și cea mai frumoasă față este deformată și caricaturizată dacă e privită într-o oglindă sferică. Iată, deci, motivul de ce omul care intră în contact cu acești zei interiori le-ar putea simți ca prietenoși, tovarăși spirituali, care revarsă forțe în profunzimea vieții sufletești ce-i aparține în sensul cel mai intim, întărindu-l și iluminându-l. Dar dacă-i vedea în imagini distorsionate de propriile lui calități, atunci s-ar putea ivi groaza și teroarea. El ar putea fi chinuit, urmărit și împins la cele mai sălbatice excese ale vieții doar din cauza manifestării lor în imaginea grotescă a pasiunilor sale inferioare. Astfel, putem înțelege de ce a fost luate precauții ca nici o ființă umană nepregătită să nu se întâlnească cu acești zei. Acolo unde a fost posibil accesul la lumea spirituală, a fost condiționată imperativ o dezvoltare preliminară a naturii morale și a fost asigurată o pregătire foarte profundă. Inițiații nicicând nu oboseau să dea avertizări cu privire la pericolele care-i pândeau pe sufletele slabe la întâlnirea cu acești zei.
/R.Steiner, ga113, cap.5/
