Mă grăbesc să o recomand înainte să o fi dus la capăt, pentru că-mi insuflă o nevoie de a urgenta demersul educativ. Înțeleg, citind și în cartea de față, faptul că piața locală de branding nu va crește neapărat odată cu indicatorii economici, fiindcă ea depinde, în primul rând, de specializare, de profesioniști care să o susțină. În sensul ăsta, îi suntem încă datori Anetei Bogdan. 

În afara eforturilor aproape civice de a face lumină asupra terminologiei de specialitate (încă din septembrie 2002), autoarea se arată capabilă de intuiții minunate (anticipează, măcar teoretic, modelul Fahrenheit 212, vezi aici), punctează cu umor clash-uri culturale trăite în pionieratul brandingului românesc și nu se ferește să proclame, pe bună dreptate, hegemonia Brandient. 

Cartea-și respectă promisiunea titlului - e scrisă cu vervă, cu pasiune, cu încrâncenare, ca din linia întâi a unui război cu care-mi permit să empatizez. Dar relaxarea, încrederea și setea, specifice mai degrabă celor necopți, mă fac să-l tratez diferit - să acord ceva șanse armistițiului. Mai am o bucată zdravănă de carte - mă-ntorc la lectură. Sper că și voi, cât de curând.