#13fev2017

Mă țin cu ambele mâini de telefon, deja nu mai simt trotuarul sub picioare, Cuvintele tale sunt singurele care acum mă fixează, Nu mai avem ce vorbi deja de vreo oră, Am început să-ți zic și de rude necunoscute și de viețile lor, De tot felul de chestii care de fapt nu mă interesează, De locuri pe care nu vreau să le vizitez niciodată și de glume pe care eu oricum nu le gust dar sper că pentru tine sunt savuroase. Doar te rog să nu taci, altfel îmi vei da drumul. Îmi zboară pudra de pe pomeți către alte zări mai sigure Simt vântul cum îmi răcorește tălpile pantofilor iar palmele mele sunt din ce în ce mai fierbinți și mai încordate, Stă telefonul să se frângă de la atâta strânsură și intensitate.