I Wanna be Yours

Regele a murit! – Un elogiu adus Regelui Mihai

A zâmbit și a plecat, izgonit în lume, Și-un roșu rece ne-a cuprins, construind ruini, Iar ca popor noi am uitat, în timp, mărețe nume. Și pe-un tron însângerat, stă coroana lui de spini. Ce-i onoarea și mândria, noțiuni de mult uitate, Demnitatea și furia, nobile într-un regat sfârșit, Trist e omul făr’ de nume, cu mâinile legate, De-un respect inexistent și-un pumnal stropit. Unde-i sabia cea…

Sergiu Vonvea: Convorbiri cu conștiința (3) – Artistul și adevărul

Eu sunt tot ceea ce mă consideră lumea, iar lumea e tot ceea ce o consider eu. – SrV Sunt înconjurat de adevăr. Adevăruri dulci și murdare. De adevăruri fermecătoare si solemne și de o noblețe dogmatică care mă îndeamnă să o îmbrățișez. Să o sărut. Mă ispitește, acest adevăr. Pentru că adevărul e o femeie. O femeie pe care orice filosof al lumii a încercat să o cucerească, și a înnebunit în…

Strecoară-n sufletu-mi surâsul tău cald, Și minte-mă atunci când cu sufletu-ți zâmbesc. Minte-mă frumos în nopți cu cerul de smarald, Și minte-mă că știi cât te iubesc. Minte-mă cu râsu-ți cristalin, Și sărută-mă în clipe de beție, Nemuritor devin sub zâmbetu-ți calin. Zâmbește-mi și-am să-ți cred minciuna pe vecie. Și sub plapuma-negrită ce-i noaptea cu lună, Îmi juri minciuni cu amor parfumate,…

Inima-mi dansează un vals cu al tău zâmbet, Și râsu-ți cristalin îmi gâdilă auzul, Iartă-mi ochii, că prea târziu te-au zărit, Și iartă soarele, iartă apusul. Negru era, și ca o cascadă-ți curgea pe umeri, Și iartă-mi mâinile, că-n el prea puțin s-au rătăcit. Dar verzi erau, sclipeau când le-am zâmbit, Și nimeni nu a auzit când inima mi s-a oprit. Culoarea vieții-ți aveau buzele, Ușor pătate…

Focul din șemineu trosnea și plângea, Iar sentimentul din pieptul meu îi cânta armonia. Lacrimile cerului de pe geamurile cabanei, Îmi plângeau de milă, și-mi răneau mândria. Țigara mi-am aprins-o în flăcările triste, Și furtuna de-afară părea că nu mai trece. De-a fulgerului voce mă ascundeam. Și căldura sufletului din șemineu mă găsea rece. Cu lacrimi vișinii, uscate-mi pătam obrazul, Și inima…

Sergiu Vonvea: Dimineața rece

Dimineața rece, părul ciufulit, Înnorat, cafea, țigară. Te priveam amăgit. Îți zâmbeam pripit. Visând la tine, la aseară. Seara târziu, beat, ciufulit Ceață, vin, nu mă pot abține. Te priveam îndrăgostit. Îți zâmbeam tâmpit. Visând la tine, la mâine. Dimineața devreme, rece, ciufulit, Întuneric, viciile preferate, de ce m-aș mai abține.. Te priveam visând la ieri, încă-ndrăgostit, Și îți zâmbeam…

Sergiu Vonvea: O Baladă Îngenuncheată (Poezie)

Într-un apus de vară mă găsesc, Metaforă-ntr-o poezie mută, Și zâmbesc, și o privesc, Pe ea, o hiperbolă tăcută. Cu ochi murdăriți de artă, Scriu refrenul proștilor, O baladă îngenuncheată, De dragostea martirilor. Încoronat sunt de ei, De cei cu inimile frânte. Și-ncolăcită-mi stă inima în trupul ei, Sângerând încet pe spini și pe petale rupte. Și-ntr-un apus de vară mă găsesc, Îndrăgostit de…

Sergiu Vonvea: Era ea

M-am trezit înecat într-un păr șaten și gâdilat de șuvițe blonde. Am deschis ochii și o pereche de ochi ciocolatii îmi zâmbeau, iar eu le-am zâmbit la rândul meu. Era frumoasă. Am tras-o mai aproape și i-am șoptit neața, în timp ce-n aer încă simțeam parfumul ei. Zâmbeam. Era somnoroasă. Am continuat să o privesc câteva banale secunde și am sărutat-o. Buzele ei ispite-mi erau. Iar apoi i-am…

Sergiu Vonvea: Convorbiri cu conștiința (2)

Adevărul e rareori pur și niciodată simplu. – Oscar Wilde De ce? O întrebare ce te apasă, ce mă apasă, ce ne strivește. Ca o piatră. O piatră aruncată de forța divină ce se ascunde ca o umbră în cavitatea noastră craniană, conștiința. Alerg și fug și merg. Mă târăsc. Și tot n-ajung la un răspuns. Un răspuns care la rândul lui ar cere o altă întrebare. Și răspunzând la toate aceste întrebări,…

Sergiu Vonvea: Tot iubită te găsesc (Poezie)

Profesie-ți e minciuna, Când spui “te iubesc” pe-a lumii scenă. Și cum teatrul ți-e la îndemână, sunt confuz. Care-i adevăr? Care-i minciună? M-ai spart și împrăștiat în lume. Și-o inimă împietrit-am avut. Dar ceva din tine mi-a rămas, Un tăruș sau un sărut. Și-o eternitate mai târziu, Tot iubită te găsesc. De mine, de public și de alții. Și tresar când te zăresc. Numele-ți este arma, Ce zi de zi…

Sergiu Vonvea: Ochii nu mint niciodată

Iubitul e atât de scurt, Și mult prea lung e uitatul. Am întrebat-o “cine ai fost, Înainte să fi avut inima frântă?” A tăcut, și m-a privit. Dar ochii nu sunt tăcuți niciodată. Și era așa de curajoasă și de tăcută, Încât am uitat că suferă. Și-a zâmbit, o dar ce zâmbet avea. Trist și timid și-nflăcărat era. Dar ochii nu mint niciodată. Și-a ei privire m-a pătruns, Și-a plesnit ceva în mine. Mi-am…

Sergiu Vonvea Portretul unei străine

Am văzut-o pe o terasă în mijlocul unei piețe. Era o piață fermecătoare, iar atunci când era soare uitai unde erai și în piept aveai un sentiment cald dar necunoscut. Avea un farmec de Viena, piața asta. Clădirile reconstruite, pavajul și gazonul și statuia te implorau să le privești. Să le adori. Dar cum să le adori pe ele când în fața mea era ea. Străina. Eram pe terasă, iar soarele, un soare…

În scrumier-au rămas doar chiștoace cu ruj, Și parfum de tine-n cearceaf am păstrat. Un râs cald și timid se face auzit în noapte, Și-mi amintesc că un zâmbet de adio e tot ce mi-ai lăsat.

Îi spun c-o iubesc ș-apoi șoptesc un nume, Ș-ale mele sentimente încerc să le ascund. Nedrept e, desigur, dar dreptatea-i pe moarte, Într-o lume în care pe ea cu tine-o confund.

Și-un corb vișiniu îmi bate-n al meu piept, Că trăiesc îmi amintește, că mint, c-o inim-am furat. Că pătez un nevinovat suflet cu-a mea povară, Că distrug ce nu trebuia ca eu să fi creat.

Sergiu Vonvea: Zâmbet copilăresc (Poezie)

“Te iubesc” îmi șoptești, În timp ce-l ții de mână. Cu sufletu-mi în buzunar ești, Iar tu-n piept păstrezi o lună. Zâmbetu-ți copilăresc, Vocea-ți făr’ de accent, Cuvintele-ți dulci și amare, Mă înnebunesc încet. Efemer și fragil, E al romanului pretext. Aflat-am eu recent, târziu. Din al tău poetic text. Dar pe cât de efemeră-i ea, În pieptu-mi ai să-mbătrânești încet. Și zâmbetu-ți copilăresc,…