Tu si cu mine
...te-am mai văzut din cand in cand, încă iti mai savurezi cafeaua ta preferată in cafeneaua aceea linistită, uitata de lume, dar nu cu mine.
Am auzit faptul ca inca mai faci plimbari linistite, prin parcul acela uriaș si gol, în care nu mai calca nimeni de prea mult timp, caci lumea s-a schimbat si nu isi mai dorește linistea, dar nu tu si cu mine.
Spre munca, inca alegi sa o iei pe drumul acela lung, impanzit de frunzele rătăcite printre adierile de vânt, ce îmbracă solul in culori aleatorii, atat de triste dar cât de frumoase, în anotimpul tau preferat, toamna, dar nu alaturi de mine.
Inca te mai opresti la banca aceea pustie in jurul căreia numai vietuitoarele naturii isi mai fac veacul, dar tu le admiri unicitatea si te minunezi de ele, dar n-o mai faci împreună cu mine.
Inca astepti cu nerăbdare să vină noaptea ca sa mergi la locul tau de refugiu, sa te bucuri privind cerul invadat de stele si sa te pierzi printre gândurile tale desprinse de realitatea asta, daca nu cumva singura, cu siguranță nu cu mine.
Aceleasi locuri le mai frecventez si eu, dar toate sunt gri si triste, privesc in gol si tac cand ma aflu acolo.
Inteleg astazi, prea tarziu ca sa mai fiu langa tine, faptul că nu locurile erau vii si pline de culoare, ci tu si cu mine...
