Bibliotecarul

Și la final totul s-a rezumat la ce ai arătat că simți. Ce ai spus... ai uitat, ce ai promis... ai încălcat. Totul s-a rezumat la nimic.

Am tot căutat motive să iubesc viața, iar tu ai reușit să mă faci să o urăsc și mai mult.

Mă agăț de oameni, sperând c-o să mă ridice, când ei de fapt sunt cu mult mai jos decât mine.

Trupul continuă să meargă mai departe, dar inima îmi este pierdută în trecut.

N-ai să vezi iubire acolo unde nu-și face nimeni timp pentru ea.

Da, știu, eu sunt de vină... am greșit în punctul în care am început să iubesc.

Acolo unde e iubire, se găsește timp pentru toate.

Vreți pe cineva care să vă dea iubire, iar când găsiți acea persoană, nu vă găsiți voi timpul necesar să o acceptați.

După toată alergarea noastră prin lume, la final, vom ajunge închiși sub o piatră de mormânt.

Îți voi da tot timpul și spațiul din lume, dar te rog... nu pleca.

Ai nevoie doar de câteva cuvinte ca să-ți pice cerul în cap...

Cu cât sunt mai departe de tine, cu atât ții mai mult la mine și mă vrei doar pentru tine.

Să zici ceea ce simți înseamnă să te condamni singur la singurătate.

Așteptăm să-mi răspunzi în cuvinte, nu cu tăcere.

Sentimentele nu-mi dispar... dar trupul încet, încet se distruge.